18 tipuri de clătite din întreaga lume: de la crêpes franțuzești la cachapas venezuelene / Care sunt, de fapt, cele mai bune?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Clătitele sunt preparate întâlnite în numeroase culturi și pot avea forme, ingrediente și moduri de preparare foarte diferite. Unele sunt dulci și servite cu fructe, sirop sau zahăr, în timp ce altele sunt sărate și pot conține brânză, carne, legume sau condimente, conform CNN.

De-a lungul timpului, clătitele au devenit preparate asociate atât cu mesele de zi cu zi, cât și cu sărbători sau perioade speciale din calendar. În multe rețete apar ouă și unt, ingrediente consistente care au făcut ca astfel de preparate să fie consumate în mod tradițional înaintea perioadelor de post.

Iată câteva dintre cele mai cunoscute tipuri de clătite din diferite colțuri ale lumii.

Crêpes, Franța

Crêpes sunt unele dintre cele mai cunoscute clătite franțuzești. Originare din Bretania, în nord-vestul Franței, acestea au o istorie care datează cel puțin din secolul al XIII-lea.

Sunt foarte subțiri și pot fi servite atât în variante dulci, cu gem, sirop sau ciocolată, cât și în variante sărate, cu ingrediente precum șuncă și brânză.

Maison des Crepes

Socca, Franța și Italia

Socca, cunoscută și sub numele de farinata în Italia, are rădăcini în orașul francez Nisa și în regiunea Liguria din Italia.

Preparatul este făcut din făină de năut, apă, ulei de măsline și condimente. În mod tradițional, socca este gătită în tăvi mari de cupru unse cu ulei și introduse în cuptoare pe lemne.

Este populară și ca street food în Nisa, unde poate fi servită în cornete de hârtie și presărată cu piper negru.

Blini, Rusia

Blini sunt clătite subțiri și rotunde, preparate în mod tradițional cu făină de grâu sau de hrișcă și drojdie. În restaurantele rafinate sunt adesea servite cu icre negre sau somon afumat.

În Rusia și în alte țări slave, blini sunt asociate cu Maslenița, săptămâna de sărbătoare care precede Postul Mare creștin. În această perioadă, clătitele ocupă un loc important în mesele festive.

Clătite cu proteină de cânepă, Elveția

O variantă mai puțin obișnuită este cea creată de chef-ul elvețian Sven Wassmer la Verve by Sven, restaurantul din cadrul Grand Resort Bad Ragaz.

În locul făinii tradiționale, rețeta folosește proteină de cânepă, ceea ce permite obținerea unor clătite fără gluten. Acestea sunt servite cu toppinguri precum banane, migdale și sirop de arțar, iar uneori și cu puțină frișcă.

Clătite pufoase, Japonia

Clătitele japoneze de tip „Hottokeki” sunt recunoscute pentru înălțimea și textura lor foarte pufoasă, asemănătoare unui sufleu.

Secretul constă în folosirea albușurilor bătute spumă, sub formă de bezea, care sunt încorporate în aluat. Pot fi servite cu fructe de pădure, frișcă, sirop de arțar sau chiar bacon.

Clătite cu ceapă verde, China

Spre deosebire de majoritatea clătitelor, cele cu ceapă verde sunt făcute din aluat, nu dintr-o compoziție lichidă.

Rezultatul este o clătită crocantă la exterior, cu straturi fragede și ușor elastice la interior. Poate fi consumată simplă sau alături de sosuri pe bază de soia ori chili.

În unele variante regionale, inclusiv în Shanghai, se folosește și untură de porc.

Buttermilk pancakes, SUA

Clătitele americane sunt groase și pufoase și sunt servite frecvent în teancuri, cu sirop de arțar și bacon crocant.

Rețetele americane de pancakes sunt documentate încă din 1796, în volumul „American Cookery”, scris de Amelia Simmons. Una dintre rețetele de atunci, numită „Indian Slapjacks”, era preparată cu mălai.

În prezent, laptele bătut este folosit în multe rețete americane, contribuind la o textură mai fină, mai pufoasă și la o ușoară notă acrișoară.

Latkes, Israel

Latkes fac parte din bucătăria evreilor așkenazi și sunt preparate în special din cartofi. Sunt asociate cu Hanuka.

Rețeta nu a avut însă dintotdeauna cartofii ca ingredient principal. Înainte ca aceștia să devină populari în Europa de Est, în secolul al XIX-lea, preparatul era făcut cu brânză.

Astăzi, cartofii rași sunt combinați cu ceapă și ouă, iar amestecul este prăjit până devine crocant. Latkes pot fi servite cu smântână, sos de mere sau somon afumat.

Placinta latkes FOTO captură video Everyday Food

Masala dosa, India

Masala dosa este un preparat popular din sudul Indiei, consumat în special la micul dejun, dar și în alte momente ale zilei.

Aluatul este făcut din orez și linte fermentate, iar clătita poate ajunge la dimensiuni considerabile. Umplutura tradițională conține cartofi, semințe de muștar, cocos, turmeric și coriandru.

Masala dosa este servită cu chutney-uri, care pot avea la bază cocos, roșii, coriandru sau arahide.

Clătite cu zahăr și lămâie, Anglia

Clătitele tradiționale englezești sunt subțiri și mult mai pufoase decât pancakes americane. De Shrove Tuesday, ziua cunoscută în Marea Britanie drept Pancake Tuesday, acestea sunt servite în mod tradițional cu zeamă de lămâie și zahăr granulat.

Prepararea lor include și un moment spectaculos: clătita este întoarsă prin aruncarea în aer direct din tigaie.

Clătite pentru rață Peking, China

În bucătăria chinezească există și clătite foarte subțiri, aproape translucide, folosite pentru a înveli rața Peking.

Aluatul este făcut din făină, apă și sare, iar clătitele sunt gătite ușor la abur. La servire, sunt umplute cu carne de rață, ceapă verde și sos hoisin sau sos dulce de fasole.

Injera, Etiopia

Injera este o pâine plată fermentată, preparată din făină de teff. Deși este mai apropiată tehnic de o pâine plată decât de o clătită, textura și modul de preparare o apropie de această categorie.

Făina este amestecată cu apă și ersho, un ingredient asemănător maielei, care declanșează fermentarea. Compoziția este apoi turnată într-o tigaie sau pe o plită circulară tradițională numită mitad.

Suprafața poroasă a injerăi este ideală pentru a absorbi sosurile și aromele preparatelor cu care este servită.

Galettes, Bretania, Franța

Tot din Bretania provin și galettes, preparate din făină de hrișcă. Acestea sunt pliate sub formă de pătrat în jurul unor umpluturi sărate precum șuncă, ouă, bacon sau brânză.

Galettes sunt asociate în special cu bucătăria bretonă și pot fi servite alături de cidru de mere.

Dutch Baby, SUA

Dutch Baby este o clătită neobișnuită prin modul de preparare. Spre deosebire de cele gătite direct în tigaie, aceasta este coaptă la cuptor, într-o tigaie metalică.

Este cunoscută și sub denumirile Bismarck sau popover și este populară în special în statul Washington. În SUA, poate fi servită cu unt, zahăr, lămâie sau sirop.

Cholermus, Elveția

Din cantonul Obwalden, situat în centrul Elveției, vine Cholermus, o clătită care este tăiată sau ruptă în bucăți înainte de a fi servită.

Preparatul este gătit în unt, iar spre final este tăiat în bucăți și prăjit până capătă o culoare aurie. Poate fi servit cu zahăr, scorțișoară și sos de mere.

Pikelets, Australia

Pikelets sunt clătite mici și pufoase, populare în Australia. În aluat se adaugă de obicei praf de copt, care le ajută să crească în timpul preparării.

După ce se rumenesc, sunt așezate în teanc și servite în mod tradițional cu smântână, zahăr și căpșuni proaspete sau cu jeleu de căpșuni.

Clătite cu kimchi, Coreea

În Coreea, kimchi este folosit și pentru prepararea unor clătite sărate, cunoscute pentru combinația de texturi crocante și arome picante.

Kimchi, garnitura tradițională din legume fermentate, este adăugat într-un aluat care poate conține făină și ouă. Amestecul este prăjit în tigaie, iar rezultatul este o clătită crocantă, potrivită pentru a fi servită cu sos sau consumată simplă.

Cachapas, Venezuela

Cachapas sunt clătite venezuelene subțiri, preparate cu porumb. Folosirea porumbului proaspăt sau congelat le conferă o dulceață specifică.

În interior sunt adăugate brânză proaspătă și unt. Un tip tradițional de brânză folosit este queso de mano. Clătitele sunt prăjite până devin aurii și crocante, iar brânza se topește în interior.

Diversitatea acestor preparate arată cât de diferit poate fi interpretată ideea de clătită. De la aluatul foarte subțire al crêpes-urilor franțuzești și până la clătitele japoneze înalte și pufoase sau cele venezuelene pe bază de porumb, ingredientele locale și tradițiile culinare au dat naștere unor rețete foarte diferite.