Paștele românesc se sărbătorește și în comunitățile de români din Spania. Oamenii merg în noaptea de Înviere la biserică, iau lumină, iar a doua zi pun pe masă bunătăți tradiționale: ouă roșii, friptură și ciorbă de miel, pască și cozonac. În Lunea Paștelui ies la iarbă verde cu grupul de români din orașul lor, pentru a petrece cu copiii și cu prietenii.
Ioana Toader a venit în Spania în urmă cu 15 ani. În România era profesoară de geografie, iar soțul preot a ales parohia din Vilanova y la Geltru (Spania, Catalonia), unde l-a urmat. A dat profesia de acasă pe îngrijirea copilor, pentru că de când a venit se ocupă de băiețelul lor Matei și de alți copii din oraș. Cântă în corul de la biserică, ține cursuri la Școala de Duminică, dedicată micilor români din parohie și vede de cele ale casei.
Pentru Paște urmează să vopsească azi ouă, cu frunze de ceapă și decorațiuni din flori, să fie naturale și sănătoase. Va mai pregăti ciorbă, drob și friptură de miel. Iar dulce va face o pască. „Acasă nu ne lipsea cozonacul de pe masă, aici e mai greu de făcut, nu pot întotdeauna”, recunoaște ea.
În Duminica Paștelui după slujbă vor sta în familie, dar luni se adună toți cei care au copiii la școala de duminică a parohiei și fac un grătar la iarbă verde. Să stea copiii împreună, să vorbească românește și să se distreze.
Nu e extrem de impresionată de obiceiurile spaniolilor, mai ales că „aici majoritatea localnicilor nu prea sărbătoresc Paștele, s-a pierdut obiceiul”, dar fiul său primește de la o prietenă de familie o Mona de Pascua, o prăjitură cu ciocolată și figurine și ouă de ciocolată, care este de obicei un cadou de la nași, iar familia o taie în a doua zi de Paște. „E cumva obligatoriu să aibă o Mona pentru că la școală toți copiii povestesc ce tartă decorată au primit și au poze și să nu se simtă marginalizat”.