Colaj foto: G4Food
Într-o seară de sfârșit de noiembrie, l-am întâlnit pe Adrian Hădean, la Barcelona, unde pregătise un bufet cu mâncare de-a noastră pentru românii de aici. Am profitat să-l trag de limbă despre proiectele de ultimă oră pe care derulează în zona gastronomică și socială deopotrivă. Cunoscutul chef român este implicat nu doar în activități culinare, ci și în astfel de lucruri care merg spre zona socială, educațională sau culturală.
Ioana Costescu – Proiectul pe care îl derulați acum în colaborare cu parteneri din Turcia și din Spania…
Adrian Hădean – Da, e un proiect finanțat prin ERASMUS, un program educațional, de învățare pentru adulți, un program pe care l-am creat după niște consultări cu colegii noștri din agenție și din ONG-ul nostru. Noi avem un ONG care funcționează de ceva timp în București, mă rog, în toată România. Dar acolo suntem cazați, să zic așa, în București. E un program care vrea să ajute în primul rând bucătarii români care au posibilitatea să învețe și să dea mai departe în comunitățile lor, să-i ajute să înțeleagă mai bine ce înseamnă bucătărie tradițională și bucătărie moderni, și de interpretare a bucătăriei plecând de la niște origini pe care le avem în comun cu alte culturi. Și am identificat pe de o parte, cultura turcă din care România extrage și a extras istoric destul de mult, mai cu seamă în perioada imperiorului otoman, și pe de o parte, cultura spaniolă din care România a extras și extrage destul de mult via populațiile evrești care au migrat în Spania și care au ajuns în Europa de Est inclusiv în România.
Mai mai presus în Moldova și în nordul României toate aceste trei culturi română, spaniolă, turcă pot fi unite cu un fir roșu gastronomic și sunt unite cu un fir roșu gastronomic. Noi, pentru că noi am identificat destul de multe feluri de mâncare care se ating pe alocuri fie ca ingrediente, fie ca traseu al ingredientelor sau traseu al rețetelor, plecând de la Evul Mediu încoace. E un proiect foarte interesant, care pe noi ne ajută foarte mult.
IC – Probabil că nu știți, dar noi la G4food, avem un proiect despre gastonomia românilor din Spania și încercăm să vorbim cu cât mai mulți conaționali de-ai noștri de aici, din Spania, pentru a vedea cum se influențează cele două gastronomii.
AH – Sunt convins că se influențează foarte mult, mai ales acolo unde oamenii trăiesc împreună.
IC – Ce credeți că au luat spaniolii de la români cel mai mult din acest punct de vedere?
AH – Nu pot să vorbesc despre românii de aici, din Spania, pentru că nu am suficient de multă experiență. Dar ce pot să vă spun e că veneam la fratele meu care a locuit într-un oraș frumos de lângă Almeria, în Rochetas de Mar. A locuit vreo 10 ani acolo și veneam la el și mâncam într-un restaurant care era la parterul blocului în care locuia fratele meu și la un moment dat mi-am dat seama că aproape toate mâncărurile au gust de tocăniță și m-am dus la bucătărie să întreb. Și la bucătărie era tanti Ioana de la Bistrița, care făcea mâncare acolo și sigur că era mâncare cu specific andaluz, dar orice avea un sos avea gust de Transilvania. Deci cred că lucrurile se schimbă, se mișcă între ele și asta e ceva foarte frumos.
IC – Sunteți cunoscut la un bucătar care pune mare preț pe rețetele, să zicem, tradiționale.
AH – Da, e important să nu uităm în primul rând de unde venim și cu ce am crescut, cred. Și după aceea sigur că putem să ne jucăm în foarte multe feluri, că mâncarea o permite și bucătăria e un loc foarte generos dacă te comporți ca atare.
