Sunt rentabile restaurantele de tip bufet deschis? Proprietar: „Dacă un client nu mănâncă mai mult de 20 de porții, afacerea rămâne profitabilă”

Luis, proprietarul unui restaurant de tip bufet deschis, spulberă miturile despre cum câștigă bani aceste localuri și dezvăluie limita de la care un client devine nerentabil pentru patron, scrie ABC.

În ziua de azi, ieșitul la masă a devenit o experiență adaptată fiecărui buzunar și gust. În străinătate este foarte la modă acest tip de restaurant (nu prea răspândit în România). Plîtești o sumă fixă și poți mânca ce cantitate vrei.

Însă mulți consumatori își pun aceeași întrebare: Cum reușesc aceste restaurante de tip „mănânci cât poți” să rămână pe profit?

Cât poate „duce” un client până să devină o pierdere?

Într-un interviu recent, Luis, proprietarul unui astfel de local din Spania, a explicat matematica din spatele afacerii. Deși mulți clienți intră în restaurant cu dorința de a „falimenta” patronul, realitatea biologică îi oprește rapid.

„Dacă o persoană nu depășește 20 de farfurii, eu cred că afacerea este încă rentabilă”, afirmă Luis. El subliniază că acest prag este, de fapt, „limita maximă pe care o poate suporta corpul uman” într-o singură repriză de mâncat. Majoritatea clienților se opresc mult înainte de această cifră, ceea ce permite restaurantului să echilibreze balanța între cei care mănâncă puțin și „marii consumatori”.

Strategia din spatele „mănânci cât poți”

Rentabilitatea acestui model de business nu se bazează doar pe speranța că oamenii se vor sătura repede, ci pe câteva tactici precise:

1. Localul mizează pe faptul că, în timp ce un client poate consuma mai mult decât prețul plătit pe meniu, ceilalți patru însoțitori vor mânca sub medie.

2. Bufetele de acest fel cumpără materii prime în cantități industriale, obținând prețuri mult mai mici decât un restaurant à la carte.

3. Deoarece clienții se servesc singuri de la bufetul liber, costurile cu ospătarii sunt reduse semnificativ, banii economisiți fiind redirecționați către aprovizionare.

4. Adesea, produsele mai sățioase și mai ieftine (orez, paste, cartofi) sunt așezate la începutul liniei de servire, în timp ce delicatesele mai scumpe sunt plasate la final sau sunt gătite pe loc, generând cozi care descurajează consumul excesiv.

5. Farfuriile sunt mici, pentru a forța clientul să se ridice de multe ori.

Pentru Luis, succesul stă în volum și în satisfacția clientului. Chiar dacă un client atinge pragul celor 20 de farfurii, el devine o „reclamă în sine” pentru local. „Scopul nostru este ca omul să plece mulțumit. Chiar dacă la un client nu câștigăm, câștigăm din grupul cu care vine”, explică acesta.