Shorba sau chorba arăbească a devenit, în spațiul românesc, ciorbă. Originea acestui popular preparat tradițional

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Prânz românesc e cu ciorbă. Pare profund ancorată în tradiția românească, dar în realitate are o istorie fascinantă, iar rădăcinile merg până în Orientul Mijlociu, cu o oprire în Imperiul Otoman, în Fanar.

Cuvântul arab shorba (sau chorba) s-a transformat în çorba în limba otomană, ajungând în spațiul românesc sub forma pe care o cunoaștem astăzi, ciorba.

Ce înseamnă „ciorbă”?

Cuvântul românesc ciorbă, precum și termenii similari din întreaga zonă a Balcanilor, este un împrumut din turca otomană (چوربا – çorba). La rândul său, termenul otoman provine din limba persană, din cuvântul šōrbā (شوربا).

Din punct de vedere etimologic, termenul persan este compus din două elemente:

• šōr (شور): cuvânt derivat din limba partă (o limbă dispărută din nord-vestul Iranului) care înseamnă „sărat” sau „cu gust de saramură”;

• bā (با): termen din persana vorbită în Imperiul Sasanid care se traduce prin „tocană” sau „fiertură”.

Astfel, la origine, shorba desemna o fiertură consistentă și sărată.

Cum a ajuns ciorba în Țările Române?

Aflate la intersecția marilor imperii ale vremii, Țările Române au adoptat tradiții culinare de la toți vecinii. Primele rețete de ciorbă au ajuns aici pe filieră otomană odată cu extinderea influenței Imperiului Otoman în sud-estul Europei.

Intrarea ciorbei în „palmaresul” românesc s-a produs în epoca modernă, mai ales în perioada domniilor fanariote. Domnitorii și boierii veniți din cartierul Fanar din Istanbul au adus cu ei la București și Iași obiceiurile și rafinamentul culinar greco-otoman.

Odată ajunsă la nord de Dunăre, rețeta orientală a fost adaptată la specificul local, localnicii folosind ingredientele la îndemână și adăugând elementul distinctiv al bucătăriei românești: gustul acru. Ciorba românească se acrește cu borș tradițional, moare de varză, zeamă de murături, oțet sau lămâie.

Rețeta originară de shorba e cu pui, năut și tăiței

Spre deosebire de varianta românească acră, shorba arăbească e o supă-tocană mai deasă și extrem de aromată, folosită în mod tradițional pentru ruperea postului din timpul Ramadanului, dar consumată și în restul anului ca fel unic.

Are carne de pui, vită sau berbecuț, năut, tăieței și legume (ceapă, morcovi, țelină, dovlecel, roșii) și multe condimente (boia dulce, curcuma, scorțișoară, ghimbir, coriandru proaspăt). Se prepară exact cum prepară, și noi ciorba, totul rumenit, apoi fiert

La fel ca în cazul ciorbelor noastre aduse la masă cu ardei iute și lămâie, shorba se servește cu felii suplimentare de lămâie și pastă picantă harissa, iar după gust o poți lăsa mai dulce, mai picantă sau o leacă acruță.