VIDEO FOTO | Românul care a încercat să pună roșii de acasă în Spania. „Au murit toate, acum nu mai cultiv decât răsaduri locale”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Nea Mircea, un pensionar din împrejurimile Ploieștiului, a ajuns acum 20 de ani în Spania. Întâi mai în sud, lucrând în agricultură, apoi într-o slujbă mai comodă pe care a găsit-o în zona Barcelonei. Pe la 60 de ani s-a pensionat anticipat pentru că belelele din tinerețe nu iartă. „Îmbătrânesc și oasele rupte acum 40 de ani acum sunt tot mai șubrede”. Omul a jucat fotbal în tinerețe (divizia C) și are picioarele și spatele praf, operate și reparate de multe ori.

Vezi galeria foto
3 poze

Dar cum de mic a crescut pe lângă grădină și livadă nu poate sta locului. „Acum produc legume pentru familie și prieteni, vecini. Îmi place să le dau la toți câteva roșii proaspete. Am niște vecini mai bătrâiori și mereu le duc câte o pungă. Dar aici nu e ca la noi să te ajuți, să faci daruri. Mereu vor să mi le plătească”, recunoaște Mircea că pe alocuri nici după 20 de ani nu e încă integrat cu obiceiurile catalanilor.

Foto: G4Food

Roșiile românești n-au prins în pământul din Spania

„Răsadurile de roșii le cumpăr, spune agricultorul. Am încercat să aduc semințe românești, dar nu s-au aclimatizat. Așa că pun de aici de-ale locului. Am și de salată și cor de bou (inimă de bou) și roșii pară”. Și mă invită să rup o roșie de pe tulină și s-o testez. E zemoasă, caldă de la soare și cu gust care deșteaptă amintiri din copilărie. Ultima dată când am rupt și am mâncat așa o roșie aveam 10 ani (acum am 55!) și eram în grădina unei bunici prin alianță din Constanța.

„Am pus plasă neagră pe o parte ca să nu le ardă soarele. Le irig cu sistem picătură. Și le stropesc doar cu substanțe naturale de combatere a dăunătorilor. N-am certificare, dar sunt bio 100%.” Terenul însă e certificat pentru producție ecologică. L-a luat împreună cu un prieten care pe jumătate de parcelă pune toamna varză, conopidă și alte produse și le vinde cu patalama.

Mircea nu produce pe suprafață mare, are doar pentru consum, dar pune pe lângă roșii și ceapă și vinete, castraveți, ardei, câțiva pomi fructiferi, tufe de mure pe care le-a găsit când a cumpărat terenul. A tras apă, a pus folie pe rândurile unde a plantat răsaduri, a tras sistem de irigații. Tuburile și folia se scot și se înlocuiesc în fiecare an. E cheltuială, dar îi place munca și bucuria de a culege roadele.

Foto: G4Food

Găini care fac ouă proaspete

Dincolo de răsaduri cotcodăcesc într-un coteț vreo 5 găini și un cocoș. Așa nepoții au ouă proaspete pe masă, iar când se taie câte o pasăre, nevasta prepară o zamă ca acasă.

Foto: G4Food

Omul nu s-a lăsat filmat sau fotografiat, și-a cerut scuze, dar mi-a explicat cum are trac de cameră. După ce am pus-o deoparte, am povestit relaxați verzi și uscate. Și între timp ne-am jucat cu pisoiul Miki, o dulceață de 2 luni. Așa că nu-l vedeți pe nea Mircea, dar povestea sa din Spania cu roșii aromate, găini dolofane și legume cu gust de grădină face toți banii. Am primit și eu un coș cu roșii, ceapă și ardei (vinetele și castraveții se terminaseră de acum o săptămână) și am fugit acasă să fac o salată de roșii cu telemea.