România nu mai are ingineri ”de apă” / Ilie Vlaicu, președinte ARA: „Finanțăm locuri la învățământ superior care n-au nimic de-a face cu piața. Apa trebuie să fie un proiect de țară”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Industria apei se confruntă cu un deficit de specialiști, iar sistemul de învățământ superior și cercetarea nu sunt suficient corelate cu nevoile reale ale pieței, a susținut Ilie Vlaicu, președintele Asociației Române a Apei, la o conferință dedicată apei.

În momentul de față, sunt doar 10 absolvenți pe an, care termină ingineria hidrotehnică: „Nu avem ingineri de apă, asta e problema. Țara are nevoie de ingineri de mediu, nu de activiști de mediu”, este semnalul de alarmă tras de industrie.

Acesta spune că România are nevoie de o strategie națională care să definească domeniile considerate prioritare, iar industria apei ar trebui să devină un astfel de „proiect de țară”. „Apa trebuie să fie un proiect de țară. Dar cred că nu se poate face asta fără să discutăm cu politicul. Nu va fi o discuție simplă, dar va fi obligatorie”,  Ilie Vlaicu.

În opinia sa, lipsa unei direcții strategice se reflectă inclusiv în modul în care sunt pregătiți specialiștii și sunt finanțate activitățile de cercetare.

Universitățile, departe de nevoile industriei

Președintele Asociației Române a Apei consideră că universitățile și cercetarea vor putea fi conectate mai eficient la nevoile industriei abia după ce statul va defini clar rolul industriei apei în economia României. „În momentul în care va fi definită industria apei ca proiect de țară, va veni automat și partea de universități și partea de cercetare”, a afirmat Vlaicu.

El critică actualul mod de alocare a resurselor pentru învățământul superior și cercetare, despre care spune că nu ține suficient cont de cererea de pe piața muncii. „Noi acum finanțăm locuri la învățământ superior care n-au nimic de-a face cu piața, finanțăm cercetare care n-are nimic de-a face cu piața”, susține acesta.

Potrivit lui Vlaicu, problema este una de sistem, iar lipsa unei corelări între educație, cercetare și economie poate deveni tot mai dificil de gestionat pentru industria apei, care are nevoie de personal calificat.

Asociația Română a Apei pregătește o soluție de avarie

În lipsa unei soluții la nivel național, Asociația Română a Apei a început să dezvolte propriul mecanism de formare profesională, printr-un centru de pregătire. „Am pornit la Asociația Română a Apei un centru de pregătire și o să luăm de acolo ingineri. Nu mă interesează ce diplomă au. Bine ar fi să fie hidro, bine ar fi să fie chimist, bine ar fi să fie mecanic”, explică Ilie Vlaicu.

Centrul ar urma să permită pregătirea rapidă a unor absolvenți cu specializări tehnice diferite, care ulterior să poată lucra în industria apei. „Dacă nu, îi pun și pe ăla de la electro, îi pun oricare. Îl introducem într-un centru de pregătire profesională rapidă și o să ne folosim cu ei”, spune președintele Asociației Române a Apei.

El descrie această soluție drept una temporară, menită să acopere deficitul de personal până când sistemul de educație va putea răspunde mai bine cerințelor industriei. „Deci este o simplă soluție de avarie”, subliniază Vlaicu.

Formarea va implica universități și companii

Centrul de pregătire nu ar urma să funcționeze izolat de mediul academic sau de companiile din sector. Asociația Română a Apei intenționează să aducă specialiști și traineri din mai multe zone ale industriei. „Vom aduce cei mai buni traineri de pe piață, însemnând inclusiv învățământ superior, inclusiv în zona de companii de apă, inclusiv în zona de producție”, a declarat Vlaicu.

Scopul este formarea unor specialiști care să poată fi integrați mai rapid în sector, indiferent de specializarea tehnică de la care pornesc. „Asta face Asociația Română a Apei. Este perioada de back-up pe care vrem să o aducem mai departe”, a explicat președintele organizației.

În viziunea președintelui Asociației Române a Apei, soluția pe termen lung nu poate fi însă doar pregătirea făcută de industrie, ci este nevoie de o strategie națională care să lege politicile publice, universitățile, cercetarea și necesarul de competențe al companiilor din domeniu.