VIDEO | Între câmp și altar: duminica slujește la biserică, iar în timpul săptămânii culege roșii din grădină / Povestea preotului Alin Vraja, care cultivă legume în Botiz: „Fiecare an e provocator și parcă în fiecare an sunt tot mai multe provocări”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În spatele unei tarabe încărcate cu roșii, porumb, cartofi, castraveți și ceapă stă un om pe care, cel mai probabil, mulți dintre clienți nu îl cunosc decât ca legumicultor.

În fiecare duminică îmbracă hainele preoțești și slujește în biserică. Apoi, odată începută săptămâna, revine pe câmp, acolo unde, împreună cu familia, îngrijește cele zece hectare cultivate cu legume. „Au gust de roșii de grădină”, spune simplu, în timp ce ridică una dintre roșiile mari, coapte în câmp.

Abia mai târziu afli că Alin Vraja nu este doar agricultor. În fiecare duminică îmbracă hainele preoțești și merge „la muncă”, la o biserică dintr-un sat din apropiere unde slujește. Apoi, odată începută săptămâna, revine pe câmp, acolo unde, împreună cu familia, îngrijește cele zece hectare cultivate cu legume. „Da, sunt preot și, în paralel, împreună cu familia ne ocupăm de legume, de îngrijirea lor”, spune firesc, de parcă ar vorbi despre cel mai obișnuit lucru din lume.

Zece hectare și zeci de soiuri de legume

Ferma din Botiz, Satu Mare, nu este una mică. Cele zece hectare îi permit să cultive aproape toate legumele specifice sezonului. La începutul verii apar roșiile, castraveții și cartofii. Urmează vinetele, ardeii kapia și gogoșari, apoi varza, conopida și celelalte culturi care umplu taraba până toamna târziu. „Avem o diversitate de legume de sezon. Vinete, urmează ardei gogoșari, ardei capia, varză, conopidă… tot ce înseamnă legume de sezon”, povestește el.

Agricultura face parte din viața familiei de aproximativ 15 ani, timp în care fiecare sezon a venit cu propriile provocări.

 „Fiecare an e provocator”

Nu vorbește despre agricultură cu entuziasmul romantic al celui care vede doar partea frumoasă. Știe foarte bine câtă muncă este în spatele fiecărei recolte și cât de multe depind de vreme, de costuri sau de piață.„Fiecare an e provocator, fiecare sezon. Trăim cu speranța că o să fie mai puține provocări, dar parcă în fiecare an sunt tot mai multe”, spune el.

În ciuda dificultăților, continuă să vină în piață pentru că aici poate discuta direct cu oamenii care îi cumpără legumele. „Ne bucurăm că avem posibilitatea să venim aici și să ajungem la clienți, dar și așa este destul de greu.”

Produsele lui pot fi găsite la târgul „Roade de oraș”, deschis în timpul pandemiei. Aici, practic, timp de o oră are loc întâlnirea cu clienții și sunt livrate comenzile făcute în timpul săpătmânii, pe rețelele sociale.

O afacere de familie

Printre lăzi și sacii cu porumb apare și cel mai tânăr ajutor al fermei. Vladimir are șase ani și își însoțește tatăl la piață. Ține în mână un știulete de porumb, dar mărturisește, spre amuzamentul celor din jur, că nici măcar nu îi place să-l mănânce. Întrebat ce îi place cel mai mult, puștiul răspunde imediat: „fructele”.

Este o scenă simplă, care spune multe despre atmosfera din familie. Agricultura nu este doar o ocupație, ci un mod de viață în care fiecare își găsește locul, chiar și atunci când are doar șase ani.

Între altar și câmp

Viața lui Alin Vraja se împarte între două lumi care, la prima vedere, par foarte diferite. Duminica este preot și slujește în biserică. În restul săptămânii poate fi întâlnit printre rândurile de legume, verificând culturile, organizând lucrările din fermă sau vânzând marfa în piață. Pentru el, cele două activități nu se exclud, ci se completează. În ambele este vorba despre oameni, despre muncă și despre responsabilitate. Iar când vorbește despre roșiile pe care le cultivă, nu insistă asupra aspectului lor. „Au și gust de roșii de grădină”, spune din nou, cu aceeași convingere.

Poate că tocmai aici stă secretul unei ferme care rezistă de 15 ani: nu doar în suprafața cultivată sau în diversitatea legumelor, ci în grija cu care sunt crescute și în omul care, după ce încheie slujba de duminică, își pune cizmele și se întoarce la câmp.