Obsesia elvețiană pentru un obiect pe care alții îl aruncă / Cum au devenit capacele de la porțiile de frișcă piese de colecție extrem de valoroase

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Pentru majoritatea oamenilor, capacul unei porții individuale de frișcă pentru cafea este un obiect care ajunge direct la gunoi. În Elveția, însă, aceste mici capace colorate au devenit, timp de decenii, obiectul unei adevărate pasiuni naționale.

Cunoscute sub numele de „Kaffeerahmdeckeli”, capacele din aluminiu care sigilează porțiile de frișcă au fost colecționate de mii de elvețieni. În anii de glorie ai fenomenului, colecționarii schimbau, cumpărau și vindeau serii întregi, iar unele colecții valorau mii de franci elvețieni.

Potrivit publicației Swissinfo, în anii 1980 și 1990 Elveția a devenit centrul mondial al acestui hobby neobișnuit. Au apărut cluburi de colecționari, întâlniri dedicate schimburilor și cataloage specializate. Unele serii rare se vindeau cu câteva mii de franci.

Cum a început totul

Povestea începe în anii 1970 și este strâns legată de dezvoltarea porțiilor individuale de frișcă pentru cafea. Antreprenorul elvețian Walter Auf der Mauer a fost fascinat de o tehnologie de sterilizare observată la Expoziția Universală de la Montreal din 1967. După numeroase experimente, compania sa a început producția industrială de porții individuale de frișcă. În 1973, fabrica producea deja aproximativ 30.000 de porții pe oră. Aceste produse au devenit rapid populare în restaurante, cafenele și gospodării. Erau practice, igienice și ușor de depozitat.

La început, capacele aveau doar rol funcțional. Conțineau numele producătorului și informații minime despre produs. Nimeni nu le privea ca pe obiecte de colecție.

Micile imagini care au declanșat febra colecționării

Totul s-a schimbat spre sfârșitul anilor 1970. Producătorii s-au gândit să imprime pe capace imagini colorate și serii tematice. Au apărut peisaje alpine, castele, costume tradiționale, steme cantonale și scene inspirate din cultura elvețiană. Aceste miniaturi au atras atenția consumatorilor și au transformat obiectele de unică folosință în piese de colecție.

Ulterior, temele au devenit tot mai diverse. Capacele au început să prezinte opere de artă, automobile, aparate foto, personaje istorice, lecții scurte de limbi străine și chiar mici teste de cultură generală.

În 1994, fenomenul a atins punctul maxim. Doar într-un singur an au fost lansate aproximativ 150 de serii diferite.

O industrie construită în jurul unui hobby

Pe măsură ce interesul creștea, în jurul colecționării s-a dezvoltat o adevărată industrie. Au apărut albume speciale pentru depozitare, soluții de curățare dedicate, role pentru îndreptarea capacelor și chiar pensete speciale pentru manipularea lor fără deteriorare.

Un colecționar intervievat de Swissinfo în 2001 deținea aproximativ 2.000 de serii și estima că întreaga colecție ar putea valora până la 40.000 de franci elvețieni. Totuși, acesta spunea că nu colecționează pentru bani, ci pentru plăcerea hobby-ului și pentru comunitatea formată în jurul său.

De la pasiune la controversă

În 2014, aceste mici capace au ajuns din nou în atenția publicului internațional. O filială a retailerului elvețian Migros a lansat o serie inspirată din vechi etichete de trabucuri. Printre imaginile reproduse se aflau și portrete ale lui Adolf Hitler și Benito Mussolini. Descoperirea a provocat reacții puternice atât în Elveția, cât și în presa internațională.

Compania și-a cerut scuze public și a calificat situația drept o „eroare de neiertat”. Mulți colecționari s-au temut că incidentul va afecta reputația unei pasiuni deja aflate în declin.

O pasiune care dispare treptat

Astăzi, piața este foarte diferită de cea din urmă cu câteva decenii. Cluburile de colecționari încă există, însă numărul pasionaților scade constant. Mulți colecționari își vând albumele din lipsă de spațiu sau din motive de sănătate. Problema principală este însă lipsa noilor generații interesate de acest hobby.

Consecința este o prăbușire a valorii multor colecții. Potrivit reprezentanților unuia dintre cele mai importante cluburi de profil, serii care figurau în cataloage la valori de până la 6.000 de franci elvețieni pot fi cumpărate astăzi cu aproximativ 150 de franci.

Fascinația pentru lucrurile fără utilitate

Cercetătorii care au studiat fenomenul consideră că succesul capacelelor de frișcă spune multe despre societatea elvețiană.

Istoricul cultural Waltraut Bellwald descria această pasiune drept „fascinația pentru inutil”. Ea considera că hobby-ul reflectă spiritul inventiv și perseverența caracteristice multor elvețieni.

Deși epoca de aur a colecționării pare să fi trecut, fenomenul nu a dispărut complet. Atâta timp cât producătorii vor continua să imprime imagini noi pe aceste mici capace, vor exista oameni dispuși să le păstreze, să le schimbe și să le adauge în colecții. Povestea demonstrează că aproape orice obiect poate căpăta valoare atunci când este privit prin ochii unui colecționar. În Elveția, chiar și un simplu capac de la o porție de frișcă a reușit să devină, pentru o vreme, un adevărat fenomen național.