Apă minerală carbogazoasă sau sifon? /Care dintre ele este mai bună pentru hidratare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Apa minerală carbogazoasă și sifonul sunt două băuturi care pot părea aproape identice la prima vedere. În fond, ambele conțin dioxid de carbon și au bulele specifice băuturilor carbogazoase, însă diferențele dintre ele țin de origine, compoziție și procesul prin care sunt obținute.

Totuși, din punct de vedere al hidratării, ambele pot fi consumate fără probleme de majoritatea persoanelor, atât timp cât nu conțin zahăr sau alți aditivi. Totuși, pentru cei care au probleme digestive, alegerea poate fi diferită.

Cum se obține apa minerală carbogazoasă

Apa minerală naturală provine din surse subterane și are o compoziție specifică, determinată de zona geologică prin care trece apa. În funcție de izvor, aceasta poate conține minerale precum calciu, magneziu și sodiu.

Apele minerale naturale carbogazoase pot conține în mod natural dioxid de carbon și diverse minerale și compuși specifici sursei.

În unele cazuri, dioxidul de carbon poate fi reintrodus sau adăugat în procesul de îmbuteliere, în funcție de caracteristicile produsului și de reglementările aplicabile.

Apa carbogazoasă are, în general, un pH ușor acid, de aproximativ 5-6. Acest lucru nu înseamnă însă că organismul devine „mai acid” după consum. Corpul își reglează permanent echilibrul acido-bazic, iar consumul de apă carbogazoasă nu modifică în mod semnificativ acest echilibru.

Sifonul nu provine dintr-un izvor mineral

Spre deosebire de apa minerală naturală, sifonul nu provine dintr-un izvor mineral. Este, în esență, apă obișnuită în care este introdus dioxid de carbon sub presiune.

În funcție de produs, sifonul poate conține și bicarbonat de sodiu, ingredient care contribuie la gustul său specific.

Astăzi, consumul este mai redus, însă sifonul îmbuteliat încă mai poate fi găsit în magazine.

O caracteristică a sifonului este ambalajul special, conceput pentru a păstra mai bine dioxidul de carbon și, implicit, senzația de acidulare.

Principala diferență: originea și compoziția

Chiar dacă ambele băuturi sunt carbogazoase, diferența esențială este modul în care sunt obținute.

Apa minerală naturală provine dintr-o sursă subterană recunoscută și are o compoziție minerală proprie, asociată sursei respective.

Sifonul este obținut din apă obișnuită, în care se introduce dioxid de carbon și, în unele cazuri, bicarbonat de sodiu.

În România, există surse de apă minerală naturală recunoscute oficial, iar consumatorii trebuie să fie atenți la informațiile de pe etichetă atunci când vor să cumpere un astfel de produs, spune stirileprotv.ro.

Prin urmare, simplul fapt că o băutură este carbogazoasă nu înseamnă automat că este și apă minerală naturală.

Alternativă la băuturile îndulcite

Din punct de vedere al hidratării, diferențele dintre apa minerală carbogazoasă și sifon nu sunt importante pentru majoritatea oamenilor.

Ambele pot contribui la aportul zilnic de lichide, iar dacă nu conțin zahăr sau alți aditivi, pot reprezenta o alternativă la băuturile îndulcite, precum sucurile carbogazoase.

Apa minerală poate avea însă un avantaj suplimentar prin conținutul său de minerale, care diferă în funcție de sursă. Sifonul, pe de altă parte, poate conține bicarbonat de sodiu, ceea ce îi conferă un gust distinct și îl face preferat de unele persoane, inclusiv în combinații tradiționale precum șprițul.

Cum influențează organismul

Dioxidul de carbon din ambele băuturi poate provoca, la unele persoane, senzație de balonare, abdomen umflat sau eructații.

Persoanele care suferă de reflux gastroesofagian, gastrită, sindrom de colon iritabil sau alte afecțiuni digestive pot observa că băuturile carbogazoase le accentuează anumite simptome, precum arsurile, disconfortul abdominal sau senzația de prea plin.

În aceste situații, apa plată este, de regulă, o opțiune mai bine tolerată.

Pentru persoanele sănătoase, consumul moderat de apă minerală carbogazoasă sau sifon nu este considerat, în sine, un risc pentru sănătate. Totuși, reacția organismului poate fi diferită de la o persoană la alta.