Noi controverse în jurul Giulgiului din Torino. Analizele ADN indică urme de plante ajunse în Europa abia după descoperirea Americii / Au mai fost găsite urme de la pui, bovine, capre, oi, porci, cai, căprioare, iepuri și pești

O cercetare recentă readuce în prim-plan disputele legate de autenticitatea Giulgiului din Torino, relicvă despre care unii cred că ar fi fost folosită pentru înfășurarea lui Isus. Analiza probelor prelevate de pe pânză a identificat contaminări extinse cu ADN uman, animal și vegetal, inclusiv urme de plante care au ajuns în Europa și Asia abia după descoperirea Americii, potrivit datelor citate de Live Science și transmise de MEDIAFAX.

Studiul arată că pe giulgiu există ADN provenind din mai multe regiuni ale lumii. Unele dintre secvențele umane sugerează o posibilă influență din India, ipoteză care i-a determinat pe cercetători să ia în calcul o origine diferită de cea tradițional asociată relicvei. În același timp, lipsește ADN-ul unor specii caracteristice Levantului, regiune legată de relatările biblice.

Analiza a identificat și o diversitate ridicată de specii animale. Aproximativ 44% din ADN-ul animal detectat provine de la pisici și câini. Au mai fost găsite urme de la pui, bovine, capre, oi, porci, cai, căprioare, iepuri, pești și căpușe.

În ceea ce privește plantele, cercetătorii au descoperit ADN de morcov, grâu, porumb, secară, ardei, roșii, cartofi, pepeni și castraveți, dar și urme de banane, migdale, nuci și portocale. O parte dintre aceste plante reflectă agricultură europeană și mediteraneană, însă altele, precum cartofii, roșiile sau ardeii, au fost introduse în această zonă după secolul al XVI-lea. Specialiștii consideră că aceste elemente indică o contaminare ulterioară a pânzei.

Transferul de ADN pe suprafața unui obiect poate avea loc atât prin atingere directă, cât și indirect. Autorii studiului spun că diversitatea urmelor susține ipoteza expunerii repetate a giulgiului în spații publice, inclusiv în piețe medievale.

Relicva a circulat prin Europa timp de secole. Prima mențiune documentară datează din 1354, în localitatea Lirey din Franța. De la apariția sa, autenticitatea giulgiului a fost contestată. O serie de cercetători consideră că pânza este un fals medieval, ipoteză susținută și de datarea cu carbon. Există însă și opinii care plasează originea relicvei în urmă cu aproximativ 2.000 de ani.

Noile rezultate nu tranșează disputa, dar adaugă argumente în favoarea ideii că giulgiul a fost expus și manipulat intens de-a lungul timpului.