O cale de succes în legumicultură: familia Tanache lucrează un hectar de teren și vinde recolta într-o piață din București În timp ce fostul lider al PSD, Liviu Dragnea, încearcă să se acomodeze cu regimul de detenție de la Rahova, în urma condamnării pentru instigare la abuz în serviciu, noua vedetă politică a PNL, Rareș Bogdan, încearcă să se acomodeze cu noul statut de europarlamentarul român number one, obținut în urma alegerilor din 26 mai, printre primele sale griji exprimate public după victorie numărându-se aluatul congelat, mărarul și pătrunjelul aduse din import.
Dragnea a folosit cu înverșunare tema agro-alimentară, susținând că ”alimentele din import sunt pline de otrăvuri”, în timp ce fructele și legumele noastre sunt pline de gust. Tot Dragnea acuza exportul de cereale, clamând lipsa produselor finite de fabricație românească. Bunăoară a napolitanelor! Măcar omul trăgea tare să-și salveze pielea, era disperat să câștige alegerile europarlamentare și astfel să spere la o minune care să-l scape de rigorile legii. Nu i-a ieșit, oricât de mult a gonflat în discurs pătlăgeaua autohtonă.
Învingătorul din 26 mai, însă, nu mai are nicio scuză să utilizeze tema agro-alimentară de pe poziția celui nedreptățit, acuzând invadarea pieței cu mărar și pătrunjel din import, de parcă acesta ar fi un capăt de lume. Într-o postare pe facebook, Rareș Bogdan a scris:
“Nu se poate să putem hrăni 70/80 de milioane de oameni și să nu fim în stare nici măcar să ne hrănim pe noi. Nu se poate să fim singura țară care importă peste 70%, adică 84%, aluat congelat din care spunem că mâncăm zilnic pâine “proaspătă”.
Nu se poate să nu fim în stare să sprijinim micii fermieri și producători, agricultura și zootehnia românească, astfel încât să importam până și pătrunjel, mărar, cartofi și usturoi în cantități de peste 70% din ce se vinde și cumpără pe piață românească.
Nu se poate că din lipsa centrelor de colectare să fie nevoiți mii de crescători de vite sau oi să dea laptele animalelor sau să îl arunce pe câmp. Și exemplele sunt înfiorător de multe acum despre lucruri care nu merg, dar cu soluții clare și unele imediate, de rezolvat chiar și din Opoziție!”
Gogorița aceasta cu potențialul agriculturii noastre de a hrăni 80 de milioane de guri circulă de mai multă vreme pe internet, dar în mod normal nu ar trebui să depășească nivelul acelor pagini și siteuri care au ca obiect de activitate propaganda anti-UE. Să fie clar: agricultura românească nu poate hrăni 80 de milioane de oameni. Nu are capacitatea obiectivă să producă atâta mâncare.
Să luăm un aliment de bază. Laptele, de pildă. Producția de lapte de vacă și bivoliță în 2013 – potrivit datelor MADR – a fost de 2.189.400.000 de litri, cantitate ajunsă în comerț. Împărțită la 80.000.000 de locuitori, rezultă aprox. 27 de litri. Consumul mediu anual al unui spaniol este de 89 l. Un irlandez consumă 145 l. Un finlandez 124 l. Un suedez 92 l. Un român consumă puțin, 12 l anual, fiind unul dintre cei mai slabi consumatori de lapte din UE. Da, cu un asemenea consum, am putea hrăni chiar peste 160.000.000 de locuitori, cu condiția să fie toți români sau bulgari. Sau să consume cât noi, adică foarte puțin. Poate îi convinge Rareș Bogdan, de la Bruxelles, să consume numai 10 l anual, ca să le ajungă numai laptele din România.
Să vedem producția de carne. Potrivit bazei de date TEMPO on line a INS, greutatea în viu a animalelor destinate sacrificării a fost în 1990 de 2.419.893.000 de kg, iar în 2003 de 1.659.392.000 de kg. Desigur, după sacrificare, cantitatea destinată efectiv consumului scade, dar hai să utilizăm chiar aceste cantități pentru calculele noastre. La nivelul anului 1990, pentru 80.000.000 de locuitori, ar fi rezultat un consum de 30 de kg/an. La nivelul anului 2003, 20 kg/an. Consumul mediu anual al unui român este de 60 kg/an. Media europeană este de 70-80 kg/an.
Producția de ouă în România în 2013 a fost de 5.939.000.000 de bucăți. Împărțite la 80.000.000 de consumatori, rezultă 72 de bucăți/an/cap de locuitor. Consumul mediu anual în România se învârte unde între 230-250 de bucăți. Deci nici cu ouăle nu am reuși să hrănim 80 de milioane de guri.
Și un argument de ordin istoric. Dacă agricultura și industria alimentară românească ar fi avut capacitatea să hrănească atâtea zeci de milioane de consumatori, în ciuda exporturilor masive operate de regimul ceaușist, ar fi trebuit, totuși, să rămână și pentru cele 20 de milioane din țară. Or, piața se pustiise, românii stăteau la cozi interminabile ca să cumpere alimente de bază, și acelea cartelizate în ultima fază a regimului.
Acum, e abundență pe piața agro-alimentară, românii au și bani să cumpere mâncare, agricultura este subvenționată, dar unii politicieni nu au liniște: îi frământă câteva legături de mărar aduse din Asia și aluatul congelat importat din UE. Preocuparea lor ar trebui să fie responsabilizarea tuturor actorilor de pe lanțul alimentar să producă hrană sănătoasă, să creeze condițiile unei concurențe corecte pentru producători și procesatori și să solicite autorităților să monitorizeze constant și eficient lanțul alimentar. În rest, să lase piața să respire liberă, mai ales dacă sunt politicieni care își spun liberali.
