Întreruperea tratamentului cu GLP-1, asociată cu dublarea riscului de infarct, AVC sau deces la pacienții cu diabet

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pacienții cu diabet de tip 2 care au întrerupt tratamentul cu medicamente din clasa GLP-1 au avut un risc de două ori mai mare de infarct, accident vascular cerebral sau deces, comparativ cu cei care au continuat terapia, potrivit unui nou studiu, citat de Euronews.

Medicamentele inovatoare utilizate pentru scăderea în greutate și tratarea diabetului imită acțiunea hormonului natural GLP-1, contribuind la reglarea glicemiei și la reducerea apetitului. În ultimii ani, acestea au devenit o componentă importantă a tratamentului pentru diabetul de tip 2 și obezitate, demonstrând totodată beneficii pentru sănătatea inimii și a rinichilor.

În ciuda efectelor demonstrate, o proporție semnificativă dintre pacienți renunță la aceste medicamente, adesea în primul an de tratament. Printre motivele frecvente se numără efectele adverse gastrointestinale, impresia că tratamentul nu este eficient, costurile ridicate și îngrijorarea legată de reacții adverse rare.

Întreruperea tratamentului este urmată frecvent de recâștigarea kilogramelor pierdute și de agravarea mai multor factori de risc cardiometabolic, precum glicemia și tensiunea arterială.

Riscul de infarct, AVC sau deces a fost de două ori mai mare

Un nou studiu, publicat în revista The Lancet Regional Health – Europe, a constatat că întreruperea acestor medicamente a fost asociată cu dublarea riscului combinat de infarct miocardic non-fatal, accident vascular cerebral non-fatal sau deces din orice cauză, în comparație cu continuarea tratamentului.

Concret, acest lucru înseamnă aproximativ patru evenimente la fiecare 100 de persoane pe an în rândul celor care au întrerupt tratamentul, comparativ cu două evenimente la 100 de persoane în cazul celor care au continuat terapia.

În rândul pacienților care au renunțat la tratament, riscurile au fost mai mari pentru persoanele cu obezitate decât pentru cele fără obezitate. Pacienții cu obezitate, definită printr-un indice de masă corporală (IMC) de peste 30, au avut un risc cardiovascular cu 127% mai mare după întreruperea medicamentelor GLP-1. În cazul persoanelor fără obezitate, creșterea riscului a fost de 61%.

Totuși, cercetătorii subliniază că studiul este unul observațional și, prin urmare, nu poate stabili dacă întreruperea tratamentului cu GLP-1 provoacă în mod direct creșterea riscului sau dacă persoanele care au renunțat la medicamente aveau deja o stare de sănătate mai precară.

După întreruperea tratamentului, greutatea corporală, glicemia și tensiunea arterială ale pacienților s-au modificat doar ușor. De asemenea, nu au existat diferențe semnificative în ceea ce privește acești indicatori între persoanele care au suferit un infarct, un AVC sau au decedat și cele care nu au avut astfel de evenimente. Acest lucru sugerează că factorii respectivi nu explică în totalitate riscul mai ridicat, au precizat autorii studiului.

Peste 80.000 de pacienți cu diabet de tip 2, incluși în analiză

Cercetătorii au analizat dosarele medicale electronice din peste 300 de clinici de diabetologie, reunite în baza de date a Asociației Italiene a Diabetologilor Clinicieni.

Analiza a inclus datele a peste 80.000 de persoane cu diabet de tip 2, fără boli cardiovasculare diagnosticate anterior, care începuseră un tratament cu medicamente GLP-1 în perioada 2004-2024.

Majoritatea participanților au primit medicamente GLP-1 din generațiile mai vechi. Semaglutida, unul dintre cele mai cunoscute tratamente din noua generație, a reprezentat doar o mică parte din totalul utilizărilor. Tirzepatida nu a fost inclusă în analiză, deoarece a intrat pe piața din Italia după încheierea perioadei studiate.

Persoanele care au continuat tratamentul au utilizat medicamente GLP-1 timp de aproape trei ani, în medie, în timp ce pacienții care au întrerupt terapia au urmat-o puțin peste un an.

Autorii consideră că rezultatele sugerează că utilizarea pe termen lung a medicamentelor GLP-1 ar putea fi importantă pentru menținerea beneficiilor generale asupra sănătății în cazul persoanelor cu diabet de tip 2 care nu au o boală cardiovasculară diagnosticată.

Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă întreruperea tratamentului contribuie în mod direct la creșterea riscului cardiovascular sau dacă reprezintă, mai degrabă, un indicator al agravării stării de sănătate ori al existenței unor riscuri cardiovasculare subiacente.