Înălțarea Domnului 2026: ouă roșii, bucate de pomană și tradițiile culinare care se păstrează de Ispas

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Sărbătoarea Înălțării Domnului, cunoscută în popor și sub numele de Ispas, rămâne una dintre cele mai încărcate de simboluri zile din calendarul ortodox. În acest an, data de 21 mai are o semnificație aparte. Deoarece Înălțarea Domnului este celebrată în aceeași zi cu praznicul Sfinților Constantin și Elena. O coincidență rară care aduce și mai multă emoție spirituală în comunitățile din România.

Dincolo de slujbele religioase și pomenirea eroilor neamului, această zi păstrează vii numeroase tradiții culinare și obiceiuri transmise din generație în generație. În multe case, gospodinele pregătesc ultimele ouă roșii din an, coc pască și cozonac și împart bucate pentru sufletele celor adormiți.

Ispasul, sărbătoarea care încheie perioada ouălor roșii

În tradiția populară românească, Înălțarea Domnului marchează ultima zi în care se mai vopsesc ouă roșii. Dacă la Paște acestea sunt pregătite în Joia Mare, de Ispas obiceiul spune că ouăle trebuie înroșite chiar în ajun sau în dimineața sărbătorii.

Semnificația lor rămâne aceeași: culoarea roșie amintește de jertfa lui Iisus Hristos. Și simbolizează victoria vieții asupra morții. După ce sunt vopsite, ouăle sunt duse la biserică pentru a fi sfințite, apoi sunt oferite de pomană rudelor, vecinilor sau persoanelor nevoiașe.

În multe sate din țară, momentul ciocnirii ouălor este însoțit de salutul tradițional: „Hristos S-a Înălțat!”, iar răspunsul este „Adevărat S-a Înălțat!”.

Ouăle roșii de Înălțare și credințele populare

Din bătrâni s-a păstrat convingerea că ouăle roșii pregătite de Ispas au puteri protectoare. Oamenii spuneau că acestea feresc casa de necazuri, boli și rele și aduc liniște în gospodărie.

În unele regiuni, familiile păstrează un ou roșu până la Înălțarea din anul următor. Ca simbol al protecției divine. Există și credința populară potrivit căreia persoanele care ciocnesc ouă în această zi „se vor întâlni și pe lumea cealaltă”, semn al legăturii spirituale dintre cei vii și cei plecați.

Bucatele tradiționale care se împart de Înălțare

Sărbătoarea are și o importantă componentă culinară. În multe gospodării, mesele sunt pregătite cu rețete tradiționale asemănătoare celor de Paște. Gospodinele coc cozonaci pufoși, pască, plăcinte și pregătesc diferite mâncăruri de casă care sunt oferite de pomană.

Printre alimentele care nu lipsesc de pe mesele de Înălțare se numără:

• ouăle roșii;
• cozonacul și pasca;
• brânza și preparatele din lapte;
• plăcintele de casă;
• vinul;
• ceapa verde și usturoiul verde, considerate simboluri ale belșugului și protecției.

În multe sate există și obiceiul ca pomana să fie oferită în vase noi – farfurii, căni sau castroane – care rămân apoi celor care le primesc.

Frunze de nuc și leuștean pentru protecția casei

Pe lângă preparatele culinare, sărbătoarea este însoțită și de ritualuri legate de protecția gospodăriei. În unele comunități, credincioșii duc la biserică frunze de nuc și leuștean pentru a fi sfințite.

După slujbă, acestea sunt așezate la porți, la ferestre sau lângă icoane, fiind considerate simboluri care apără casa și familia de rele.

Ce nu se face de Înălțarea Domnului

Ziua de Ispas este privită ca un moment dedicat liniștii sufletești și rugăciunii. Tradiția spune că oamenii trebuie să evite certurile, vorbele grele și supărările.

Totodată, în multe zone din România nu se lucrează nici la câmp și nici în gospodărie. Nu se spală haine, nu se coase și nu se fac treburi casnice, deoarece sărbătoarea este dedicată reculegerii și pomenirii celor plecați dintre noi.

Înălțarea Domnului, ziua în care sunt pomeniți eroii României

Pe lângă dimensiunea religioasă și tradițiile populare, Înălțarea Domnului are și o profundă semnificație națională. Ziua este dedicată comemorării eroilor români căzuți pentru credință și țară.

Decizia de a cinsti eroii în această sărbătoare a fost luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920 și reconfirmată ulterior prin hotărâri sinodale din 1991 și 2001.

În fiecare an, la ora 12:00, clopotele bisericilor din întreaga țară răsună în memoria celor care și-au sacrificat viața pentru România, notează NewsEdge.