Foto: G4Food
În ritul creștin ortodox, Sărbătoarea Epifaniei, încă din secolul al IV-lea după Hristos, a fost evenimentul Botezului lui Hristos, cu o singură excepție, biserica armeană, care continuă să îl prăznuiască până astăzi, împreună cu Nașterea și Botezul Domnului la 6 ianuarie.
De ce Sărbătoarea aceasta se mai numește și „Epifanie” sau „Teofanie”? Pentru că în timpul Botezului lui Hristos, așa cum ne mărturisesc Evangheliștii, S-a arătat Sfânta Treime. Adică în momentul în care Hristos era botezat în Râul Iordan de către Ioan, s-a auzit vocea divină care a zis: Acesta este Fiul Meu Cel iubit.
De asemenea, a apărut Duhul Sfânt sub chipul porumbelului și astfel, Dumnezeirea s-a arătat în cele trei forme: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, de „Teofanie” sau „Epifanie”. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „Domnul nu S-a făcut cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”.
Pentru catolici, Epifania, cunoscută și sub numele de Ziua Regilor, celebrează momentul în care cei trei Magi l-au vizitat pe Iisus, recunoscându-L ca fiind Mântuitorul. Această solemnitate are o relevanță extraordinară în întreaga lume catolică.
-
Sărbătoarea luminii: Papa Benedict al XVI-lea a descris Epifania ca fiind momentul în care „Cel care este lumina adevărată” a venit în lume pentru a-i face pe oameni lumină.
-
Manifestarea: Termenul „Epifanie” înseamnă „manifestare”. În această zi, Mesia, care s-a arătat mai întâi păstorilor smeriți în Betleem, continuă să se descopere ca lumină a popoarelor din toate timpurile și locurile.
-
Călătoria Magilor: Pentru Magii veniți de la Răsărit, lumina „Regelui iudeilor” a luat forma unui astru ceresc strălucitor care i-a ghidat până la Ierusalim.
Centrul acestei sărbători este Dumnezeu însuși. Iisus Hristos „soarele care răsare de sus” (Luca 1, 78), venit în lume pentru a risipi întunericul răului prin splendoarea iubirii divine. Așa cum afirmă Sfântul Evanghelist Ioan, „Lumina adevărată, care luminează pe orice om, venea în lume” (Ioan 1, 9).
Data oficială a serbării Epifaniei este 6 ianuarie. Totuși, în țări precum Mexic, sărbătoarea este mutată în duminica de după 1 ianuarie pentru a permite participarea unui număr mai mare de credincioși.
Cum se serbează Ziua Regilor în lumea catolică
Spania
În Peninsula Iberică, Regii sunt mai populari decât Moș Crăciun. Cavalcade enorme se revarsă pe străzile orașelor spaniole, cu care alegorice gigant și cei trei Magi în fruntea paradei. Dansuri, muzică și … kilograme de bomboane care sunt aruncate în public, copiilor ce așteaptă de-a lungul traseului să îi vadă pe Magi.
Pe masa din Ziua Regilor se așează un Roscon, un colac asemănător cozonacului nostru, din aluat simplu sau umplut cu frișcă ori creme mai sofisticate. Este rotund ca și coroana regală și conține surprize bune și mai puțin bune. Fiecare comesean are dreptul la o bucățică: unul dintre ei va găsi o figurină și va fi încoronat ca Rege, altul un bob și va trebui să plătească prăjitura.
Franța
În Franța, desertul simbolic ce se prepară cu ocazia acestei sărbători este cel cunoscut sub denumirea galette des Rois, nu foarte diferit de versiunea spaniolă, de dincolo de graniță. Această tradiție culinară marchează vizita celor trei magi la pruncul Iisus și este un moment de convivialitate în care familiile și prietenii se reunesc pentru a „trage la sorți” regele zilei.
În majoritatea regiunilor Franței, acest desert este format din două straturi de aluat foietaj umplute cu cremă frangipane, o cremă care se prepară din unt, migdale, zahăr și ouă. În interior se ascunde, potrivit tradiției, o mică figurină de porțelan sau plastic numită „fève”.
Cea mai tânără persoană de la masă, de regulă un copil, se așează sub masă și decide cui îi revine fiecare felie care se taie rând pe rând, obicei care simbolizează împărțirea desertului în mod imparțial și fără subiectivism.
Persoana care găsește figurina în felia sa devine „regele” sau „regina” zilei, primește o coroană de carton aurie și trebuie să aleagă un partener simbolic.
Unele variante regionale prevăd aluat dospit în loc de foietaj, ornat cu fructe confiate, iar în regiunea Bretagne la galette de Rois se prepară din aluat fraged, cu unt.
Italia
În mod oarecum de neînțeles, tradiția italiană de sărbătoarea Epifaniei este diferită de cea din restul lumii catolice. În loc de desertul care seamănă oarecum cu un colac românesc, din Spania și Franța, italienii marchează altfel sfârșitul sărbătorilor care încep cu Crăciunul.
Copii primesc o cizmuliță din material textil plină cu dulciuri, în cazul în care au fost cuminți. În caz contrar, primesc d0ar „cărbune”: cândva era chiar cărbune, astăzi industria alimentară l-a înlocuit cu zahăr de culoare neagră perfect comestibil.
Cizmulița simbolică este adusă în dar de o figură ușor stranie, numită Befana, o bătrână deloc prezentabilă care zboară călare pe o mătură. Potrivit legendei, cei trei Regi Magi i-ar fi cerut să li se alăture și să-i însoțească spre Bethleem, dar ea a refuzat. Ulterior, regretând, a pornit la drum cu un coș de dulciuri, oferindu-le fiecărui copil pe care îl întâlnea în speranța că acel copil era chiar Iisus.
