Cel mai rar pește de apă dulce din Europa mai trăiește pe doar 450 de metri de râu, în România / Un cercetător din Oradea încearcă să salveze aspretele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aproximativ 180 de exemplare de asprete, considerat cel mai rar pește de apă dulce din Europa, mai trăiesc pe o porțiune de numai 450 de metri a râului Vâlsan, din județul Argeș. Un cercetător al Universității din Oradea participă la un proiect prin care specialiștii vor să protejeze specia și să creeze un habitat în care aceasta să se poată înmulți.

Potrivit Bihoreanul, conferențiarul Ilie Telcean, de la Departamentul de Biologie al Facultății de Informatică și Științe a Universității din Oradea, lucrează de peste 25 de ani la salvarea aspretelui (Romanichthys valsanicola), o specie endemică României, care nu trăiește în mod natural în nicio altă țară.

Aspretele, o specie redescoperită după ce fusese considerată dispărută

Descoperit în 1956, aspretele trăia în trecut în râurile Argeș și Râul Doamnei. În prezent, singura populație cunoscută se găsește în râul Vâlsan.

Ilie Telcean a făcut parte din echipa unui proiect european LIFE care a căutat și a regăsit specia, după ce aceasta fusese considerată dispărută.

„Atunci se considera că aspretele a dispărut. Am făcut parte din echipa proiectului LIFE care a căutat și a găsit acest pește pe râul Vâlsan”, a povestit cercetătorul, citat de Bihoreanul. „A fost o minune, un succes al echipei științifice de atunci”, a adăugat acesta.

Deși este studiat de zeci de ani, peștele continuă să ridice întrebări pentru oamenii de știință, care nu îi cunosc cu exactitate nici alimentația și întâmpină dificultăți inclusiv în deosebirea masculilor de femele.

De ce este aspretele în pericol de dispariție

În ultimii cinci ani, specialiștii au monitorizat populația rămasă, estimată la aproximativ 180 de exemplare. Chiar dacă numărul peștilor a crescut, specia rămâne în pericol, deoarece întregul său habitat cunoscut se întinde pe numai 450 de metri de râu.

„Sunt multe exemplare într-o porțiune mică de râu, iar acest fapt reprezintă un pericol pentru asprete. Fiind atât de mic, habitatul poate fi oricând afectat de o poluare, de fluctuații ale debitului, de intervenția antropică… Și, din păcate, nu avem habitate de rezervă”, a avertizat Ilie Telcean, potrivit Bihoreanul.

Alpinistul și activistul de mediu Alex Găvan, inițiatorul proiectului „Aspretele Trăiește”, atrage atenția că populația este prinsă între un prag de beton, pe care peștii nu îl pot depăși, și o stație de epurare care ar polua constant râul.

Un sanctuar pentru salvarea aspretelui

Pentru protejarea speciei, o echipă coordonată de Alex Găvan, din care face parte și cercetătorul orădean, pregătește proiectul unui sanctuar pe râul Vâlsan. În inițiativă sunt implicate Fundația „Centura Verde”, organizații de mediu și Aqua Crisius din Oradea.

Planul prevede amenajarea unui braț al râului în care să fie reproduse cât mai fidel condițiile naturale de viață ale aspretelui. În acest habitat, peștii ar putea fi monitorizați, hrăniți și înmulțiți în condiții controlate.

Proiectul include și un centru de cercetare, cu laboratoare și o sală de conferințe. Ilie Telcean participă inclusiv la proiectarea habitatului artificial.

Inițiativa, denumită „LIFE ASPRETE”, beneficiază de susținerea Ministerului Mediului și a Administrației Prezidențiale, prin Departamentul Climă și Sustenabilitate. Dacă va fi aprobat de Comisia Europeană, proiectul va reuni cercetători de la universități din Austria și Ungaria, precum și specialiști din Olanda, Franța, Germania și România.

Aspretele este clasificat drept specie „critic periclitată” pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Ultimul său habitat natural se află într-o arie protejată Natura 2000 și în Rezervația Naturală Valea Vâlsanului.

„Noi, cercetătorii, suntem, în continuare, îngrijorați pentru viitorul aspretelui, o specie care merită să fie mult mai bine analizată și cunoscută”, a declarat Ilie Telcean.

Alex Găvan a avertizat, la rândul său, asupra urgenței salvării speciei: „Fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna”.