Ce ar mânca Ulise dacă și-ar reface astăzi călătoria? Harta gastronomică a „Odiseei”, de la Troia până în Itaca (P)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ulise a avut nevoie de 10 ani ca să ajungă acasă după războiul troian. A străbătut Mediterana, a poposit pe insule îndepărtate și a trecut prin locuri pe care cercetătorii și pasionații de mitologie încearcă să le identifice și astăzi. Dar dacă eroul lui Homer ar reface călătoria în zilele noastre, ce ar găsi în farfurie? De la deserturile turcești din Çanakkale și couscousul tunisian până la pastele siciliene, specialitățile din Corsica și mâncărurile tradiționale din Corfu, am alcătuit o hartă gastronomică a „Odiseei”, cu 15 opriri care i-ar putea transforma întoarcerea acasă într-un adevărat festin mediteraneean.

Să ne imaginăm că Ulise pleacă din Troia cu aceeași destinație ca în poemul lui Homer: Itaca, insula unde îl așteaptă Penelopa. De data aceasta, însă, eroul are la dispoziție hărți moderne, porturi, restaurante și posibilitatea de a descoperi bucătăriile locale ale țărilor prin care trece. Traseul nostru urmărește locurile asociate tradițional cu aventurile sale, deși identificarea geografică a multora dintre ele rămâne controversată. Nu știm dacă Ulise a ajuns cu adevărat în Sicilia, Tunisia sau Corsica, dar aceste regiuni au devenit, de-a lungul timpului, parte a geografiei imaginare a „Odiseei”.

Înainte să ridice ancora, ar avea nevoie și de câteva provizii. Pâine uscată, turte din cereale, măsline, brânzeturi tari, smochine și alte fructe uscate, alături de apă, ar reprezenta o alegere plauzibilă pentru o călătorie lungă pe mare. Nu avem un inventar al alimentelor încărcate pe corăbiile sale, dar asemenea produse rezistă relativ bine la transport și nu necesită pregătiri complicate. Odată ajuns în primul port, însă, Ulise ar putea renunța la monotonia proviziilor și ar începe să descopere specialitățile locale.

Dacă vrei să urmărești călătoria care a inspirat această hartă gastronomică, poți cumpăra „Odiseea” lui Homer, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera. Povestea originală te poartă prin locurile și aventurile care au făcut din drumul spre Itaca una dintre cele mai cunoscute călătorii din literatura universală.

De la Troia până în Peloponez: deserturi turcești, carne din Tracia și paste grecești

Prima oprire ar fi Çanakkale, în Turcia, orașul aflat în apropierea vestigiilor Troiei. Aici, Ulise ar putea începe călătoria cu un desert surprinzător: peynir helvası, una dintre specialitățile gastronomice ale regiunii. Se prepară din brânză proaspătă, griș, zahăr și grăsime, iar unele variante sunt rumenite la cuptor până capătă o crustă aurie. Are o textură densă, moale în interior, și un gust dulce în care brânza joacă un rol esențial. Pentru cineva obișnuit cu deserturile pe bază de ciocolată sau fructe, combinația poate părea neobișnuită. În Çanakkale, însă, este un preparat reprezentativ, întâlnit în cofetării și restaurante. Dacă ar prefera ceva sărat, eroul ar putea alege pește proaspăt din zona Dardanelelor.

Pentru cei care vor să descopere povestea din spatele acestui itinerar, „Odiseea” este disponibilă în colecția „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera. Poți începe cu primul volum și poți alege abonamentul la colecție pentru a adăuga în bibliotecă și alte mari opere ale literaturii universale.

De aici, traseul îl conduce spre Ismaros și Maroneia, în Tracia grecească. Regiunea are o bucătărie în care influențele grecești, balcanice și anatoliene se întâlnesc firesc. Un preparat pe care Ulise l-ar putea încerca este kavourmas, carne de vită sau porc gătită lent, condimentată și conservată în grăsime. Se servește în diferite forme, uneori rumenită în tigaie și însoțită de ouă sau legume. Are un gust intens și o consistență consistentă, potrivită pentru cei care preferă mâncărurile rustice. În Maroneia, o masă ar putea fi completată cu produse locale din măsline și cu vinurile podgoriilor din apropierea muntelui Ismaros.

A treia oprire ar fi Capul Malea, în sudul Peloponezului, o regiune cu sate pescărești, livezi de măslini și rețete transmise din generație în generație. Aici, Ulise ar putea descoperi gogges, un tip de paste tradiționale, asociate în special cu Laconia și alte zone ale Peloponezului. Sunt bucăți mici de aluat, modelate manual, fierte și servite cu unt fierbinte și brânză rasă, de obicei o brânză locală maturată. Preparatul nu are sosurile elaborate ale pastelor italiene, dar exact simplitatea îl face atrăgător. Gustul vine din aluatul proaspăt, grăsimea rumenită și aroma brânzei.

Tunisia și Sicilia: couscous, paste cu vinete și pâine cu capere

După Grecia, Ulise ar traversa Mediterana spre Djerba, insula tunisiană asociată în unele interpretări cu ținutul lotofagilor. Aici, meniul s-ar schimba radical. Una dintre alegerile potrivite ar fi couscousul cu pește, preparat foarte apreciat în zonele de coastă ale Tunisiei. La bază se află granulele de griș din grâu dur, pregătite la abur până devin pufoase, peste care se adaugă pește, legume și un sos aromat cu roșii, ardei și condimente. În funcție de rețetă, preparatul poate fi destul de picant. Pentru o gustare rapidă, Ulise ar putea încerca și brik, o foaie subțire de aluat, prăjită până devine crocantă, umplută adesea cu ou, ton, pătrunjel și capere. Partea spectaculoasă este gălbenușul, care poate rămâne moale în interior.

Din Tunisia, traseul imaginar continuă spre Sicilia, în zona Catania și Aci Trezza, asociată frecvent cu ținutul ciclopilor. Aici, Ulise ar descoperi una dintre cele mai cunoscute rețete siciliene: pasta alla Norma. Preparatul combină paste, sos de roșii, vinete prăjite, busuioc și ricotta sărată, rasă deasupra. Vinetele dau consistență și o aromă ușor dulceagă, roșiile aduc aciditate, iar brânza sărată echilibrează gustul. Este o mâncare reprezentativă pentru Catania și o alegere excelentă pentru cineva care vrea să descopere gastronomia Siciliei dincolo de pizza și fructele de mare.

Dacă această călătorie gastronomică ți-a stârnit curiozitatea, poți descoperi și traseul literar al eroului în „Odiseea”, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera. Este punctul de plecare pentru a cunoaște povestea care a inspirat, de-a lungul secolelor, nenumărate interpretări ale Mediteranei și ale locurilor sale.

A șasea oprire ar fi insulele Eoliene, un arhipelag vulcanic situat la nord de Sicilia. Aici, una dintre gustările tradiționale este pane cunzato, o pâine rustică îmbogățită cu ulei de măsline, roșii, capere, măsline, oregano și, în unele variante, brânză sau anșoa. Ingredientele pot varia de la o insulă la alta, dar rezultatul este o combinație intens aromată, care pune în valoare produsele locale. Caperele din Salina sunt deosebit de apreciate, iar gustul lor sărat și ușor acrișor se potrivește cu roșiile coapte și pâinea crocantă. Pentru un călător aflat mereu pe drum, ar fi una dintre cele mai practice și gustoase opriri.

Corsica și Italia: tocănițe, pizza napoletană și fructe de mare

Următoarea destinație ar fi Bonifacio, în sudul Corsicii, insulă asociată de unele interpretări geografice cu ținutul lestrigonilor. Bucătăria corsicană are o personalitate aparte, cu influențe franceze și italiene, dar și cu numeroase tradiții locale. Ulise ar putea încerca stufatu, o tocăniță consistentă de carne, gătită lent cu vin, roșii și ierburi aromatice, în variante care diferă de la o familie la alta. Carnea devine fragedă, iar sosul capătă o aromă bogată. La desert, ar putea comanda fiadone, o prăjitură tradițională preparată cu brocciu, o brânză proaspătă corsicană, ouă, zahăr și coajă de lămâie. Are o consistență apropiată de cea a unui cheesecake, dar un gust mai proaspăt și mai delicat.

De aici, Ulise s-ar îndrepta spre Monte Circeo, pe coasta regiunii Lazio, la sud de Roma. În restaurantele din localitățile de pe litoral, ar putea comanda spaghetti alle vongole, paste cu scoici, usturoi, ulei de măsline, pătrunjel și, uneori, vin alb. Secretul preparatului stă în simplitate: scoicile se deschid la căldură și eliberează un lichid aromat, care se combină cu uleiul și îmbracă pastele într-un sos delicat. Nu este o rețetă complicată, dar prospețimea ingredientelor face diferența. Pentru un călător care a traversat deja o bună parte din Mediterana, ar fi o masă ușoară și potrivită pentru atmosfera porturilor italiene.

A noua oprire ar fi zona Cumae și a lacului Avernus, în apropiere de Napoli. Aici, alegerea este aproape obligatorie: pizza napoletană. Spre deosebire de variantele cu blat gros sau încărcate cu numeroase ingrediente, pizza tradițională din Napoli are un aluat elastic, un centru subțire și margini umflate, rumenite rapid într-un cuptor foarte fierbinte. O Margherita clasică folosește roșii, mozzarella, busuioc și ulei de măsline. Este un preparat care a devenit celebru în întreaga lume, dar care merită încercat chiar în regiunea unde s-a dezvoltat.

Drumul continuă spre Coasta Amalfi și insulele Li Galli, asociate în tradiția locală cu sirenele. În această regiune, Ulise ar putea alege scialatielli ai frutti di mare, un preparat cu paste scurte, late și relativ groase, specifice Coastei Amalfi. Se servesc cu midii, scoici, creveți și alte fructe de mare, în funcție de sezon și de restaurant. Sosul poate conține roșii sau poate fi pregătit numai cu ulei de măsline, usturoi și lichidul lăsat de fructele de mare. Pastele au o textură fermă, iar combinația cu ingredientele proaspete oferă un gust puternic marin.

Messina, Malta și insulele grecești: de la pește-spadă la masa de acasă

A unsprezecea oprire ar fi Strâmtoarea Messina, între Sicilia și Italia continentală. În această regiune, peștele-spadă este una dintre vedetele gastronomiei locale. Ulise ar putea încerca pesce spada alla ghiotta, o rețetă în care bucățile de pește sunt gătite într-un sos cu roșii, ceapă, măsline și capere. Carnea peștelui-spadă este fermă și cărnoasă, diferită de textura multor altor pești. Sosul are un gust mediteraneean pronunțat, cu note dulci-acrișoare și sărate. Este un preparat reprezentativ pentru gastronomia din Messina și din zona strâmtorii.

Înainte de a părăsi Sicilia, Ulise ar avea parte de încă o oprire culinară. A douăsprezecea destinație, asociată cu insula vitelor lui Helios, ar putea fi o localitate din Sicilia unde să încerce arancini. Sunt bile sau conuri de orez, umplute cu ragù, mazăre, brânză ori alte ingrediente, trecute prin pesmet și prăjite până devin aurii. Exteriorul este crocant, iar interiorul rămâne moale și aromat. În estul Siciliei, inclusiv la Catania, forma conică este foarte răspândită. Arancini sunt printre cele mai populare gustări siciliene și se găsesc în numeroase patiserii și localuri cu mâncare stradală.

După Sicilia, Ulise ar traversa marea spre Gozo, în Malta, insulă asociată de o tradiție locală cu locuința nimfei Calipso. Aici, ar descoperi ftira Għawdxija, o specialitate care seamănă la prima vedere cu o pizza rustică. Este pregătită din aluat de pâine, peste care se adaugă ingrediente precum cartofi, roșii, ceapă, măsline, capere, ton sau anșoa. Se coace până când marginile devin rumene, iar ingredientele își combină aromele. Spre deosebire de pizza napoletană, ftira din Gozo are o personalitate proprie, cu o textură mai apropiată de pâinea tradițională și combinații de ingrediente specifice insulei.

Penultima oprire ar fi Corfu, insula grecească asociată frecvent cu ținutul feacilor. Aici, Ulise ar putea comanda pastitsada, unul dintre cele mai cunoscute preparate locale. Se gătește tradițional cu cocoș, dar există și variante cu vită. Carnea este fiartă lent într-un sos bogat, cu roșii, vin și un amestec de mirodenii care poate include scorțișoară, cuișoare și piper. Se servește cu paste groase, peste care se pune sosul aromat. Preparatul reflectă influența venețiană asupra bucătăriei din Corfu și este nelipsit din numeroase restaurante tradiționale ale insulei.

În sfârșit, a cincisprezecea oprire ar fi Itaca, destinația pe care Ulise a încercat să o atingă timp de 10 ani. După atâtea paste, deserturi, fructe de mare și preparate condimentate, eroul ar putea alege o masă simplă, specifică insulelor Ionice: miel sau capră la cuptor, cu cartofi, lămâie, usturoi, oregano și ulei de măsline. Carnea este gătită lent, până devine fragedă, iar cartofii absorb sucurile și aromele din tavă. În restaurantele de pe insulă, ar putea găsi și pește proaspăt, legume de sezon, brânzeturi locale și preparate influențate de tradițiile culinare ionice.

La capătul celor 15 opriri, Ulise ar fi descoperit o Mediterană în care fiecare insulă și fiecare port au propriile specialități. Ar fi plecat din Troia cu câteva provizii pentru drum și ar fi ajuns în Itaca după ce ar fi încercat deserturi turcești, tocănițe din Tracia, couscous tunisian, paste siciliene, pizza napoletană și preparate tradiționale din insulele grecești. Iar Penelopa ar fi avut toate motivele să se întrebe dacă soțul ei chiar se grăbea să ajungă acasă sau dacă descoperise, între timp, că Mediterana oferă prea multe motive pentru încă o oprire la masă.