FOTO: Dreamstme/Andrii Yalanskyi
Companiile de apă din Marea Britanie sunt acuzate că permit deversarea deșeurilor lichide, contra cost, în stațiile de epurare. Aceste deșeuri sunt folosite apoi ca îngrășământ pe terenurile agricole. Practica este legală, dar periculoasă, motează theguardian.com.
În mod normal, deșeurile umane pot fi benefice pentru sol, deoarece conțin nutrienți esențiali pentru agricultură. Însă, din cauza lipsei de reglementări, nămolul din stațiile de epurare este acum contaminat cu toxine. Acestea provin din scurgerile de pe drumuri, șantiere și zone comerciale. Însă multe sunt introduse intenționat.
Camioane-cisternă descarcă deseori deșeuri lichide în stațiile de epurare. În schimbul unei taxe, companiile de apă le permit să verse aceste reziduuri în canalizare. Testele asupra acestora sunt rare și incomplete. În multe cazuri, se verifică doar substanțele care ar putea deteriora echipamentele de epurare. Autoritățile sunt acuzate că ignoră riscul pe care îl prezintă toxinele periculoase pentru oameni și mediu.
Unele camioane aduc levigat din gropile de gunoi. Acest lichid conține microplastice, substanțe chimice periculoase, metale grele și produse farmaceutice. Altele provin din surse necunoscute. Lipsa testelor adecvate permite infiltrarea crimei organizate în industria deșeurilor periculoase. Se estimează că, în Anglia, un milion de tone de deșeuri lichide sunt deversate anual în sistemul de canalizare.
O parte din toxine se scurg în râuri și oceane. Restul rămân blocate în nămolul rezultat din epurare. Acest nămol ajunge pe terenurile agricole. Aproximativ 87% din nămolul produs este vândut sau oferit gratuit fermierilor. Ei îl folosesc ca îngrășământ, fără să știe exact ce conține.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Nivelul de plastice din sol, mai mare cu 1.450%
Nămolul de epurare este testat doar pentru fluor, metale grele și bacterii. Nu se verifică prezența substanțelor chimice periculoase. Studii independente au descoperit toxine precum dioxine, furani, hidrocarburi aromatice și bifenili policlorurați. Acestea se acumulează în sol și rămân acolo zeci de ani.
Un studiu recent al James Hutton Institute arată că nivelul microplasticelor din sol a crescut cu 1.450% după patru ani de folosire a nămolului de epurare. Microplasticele deversate în urmă cu 22 de ani sunt încă în sol. O investigație jurnalistică a găsit „substanțe chimice eterne” în nămolul vândut fermierilor. În unele probe, concentrația acestor toxine era de 135 de ori mai mare decât limita considerată sigură.
Elveția și Olanda au interzis folosirea nămolului de epurare în agricultură. Marea Britanie continuă această practică, fără reglementări stricte. Cercetările arată că microplasticele absorbite de plante pot afecta fotosinteza și producția agricolă. Dar nimeni nu analizează efectele pe termen lung.
Sursele de microplastice din sol sunt multiple. Uneori, fermierii le răspândesc intenționat pentru a îmbunătăți textura solului. Alteori, ele ajung prin îngrășăminte granulate acoperite cu polimeri sintetici. O altă sursă sunt foliile plastice oxo-degradabile, interzise în UE, dar încă legale în Marea Britanie. Însă principala cauză a contaminării solului este nămolul de epurare.
Efectele asupra culturilor și alimentelor sunt necunoscute. Nu se fac teste regulate asupra solului sau alimentelor produse pe aceste terenuri. În lipsa controalelor, toxinele continuă să se acumuleze.
Solurile ar putea deveni improprii pentru agricultură
Dacă s-ar efectua analize amănunțite, multe terenuri agricole ar putea fi declarate nesigure pentru cultivarea hranei. Chiar și studiile guvernului britanic avertizează că solurile ar putea deveni „improprii pentru agricultură”. În timp ce sistemul alimentar global devine tot mai fragil, acest pericol este ignorat.
În 2023, organizația Fighting Dirty a cerut Agenției pentru Mediu să reglementeze nămolul de epurare. Procesul intentat de activiști a fost pierdut. Instanța a decis că nu există o „urgență imperativă”, deoarece autoritățile nu tratează problema ca pe o prioritate.
Documentele instanței arată că Agenția pentru Mediu a cerut de mai multe ori o decizie guvernamentală în acest sens. Nu a primit niciun răspuns. Între timp, companiile de apă și industria deșeurilor se opun reglementărilor stricte.
Marea Britanie are un vid legislativ periculos, iar Guvernul este arătat cu degetul că nu face nimic pentru a-l corecta, deși sunt numeroase semnale de alarmă.
