Un studiu realizat pe aproape 1.000 de șoareci genetic diversificați, care au fost supuși la diferite tipuri de diete cu restricție calorică și post intermitent, arată că posibilele beneficii ale acestor intervenții sunt mult mai complexe decât se credea. Deși s-a demonstrat că restricția calorică prelungește viața tuturor șoarecilor din acest studiu, efectele asupra sănătății lor nu au fost întotdeauna aceleași.
„Restricția calorică a început să se demonstreze că extinde durata de viață a rozătoarelor încă din anii 1930”, explică Gary Churchill, genetician la Jackson Laboratory (Maine, Statele Unite), pentru ABC. El este autorul principal al studiului, alături de biologul Andrea di Francesco. De atunci, restricția calorică a arătat că poate prelungi viața și altor specii, de la viermi până la macaci (deși într-o măsură mai redusă), și a devenit un fel de „Sfântul Graal” al tinereții eterne. Cu toate acestea, după apariția titlurilor postulatorii, au început să apară și nuanțele. „La începutul anilor 2010, s-a observat că nu toate fundamentele genetice beneficiază în mod egal de această restricție”, continuă Churchill. Așa i-a venit ideea studiului acesta.
Consumul mai redus de calorii poate prelungi viața, o idee frecvent vehiculată, dar care ar putea fi mai complicată decât se credea inițial. Iar genetica joacă un rol esențial.
Aceasta este concluzia studiului publicat în revista Nature care a analizat efectele restricției calorice asupra longevității șoarecilor. Deși toate animalele au trăit mai mult cu un aport caloric redus, diferențele în sănătate au variat în funcție de dieta urmată, vârsta și genetica fiecăruia.
Unii dintre șoareci au urmat o dietă normală; alții au avut o reducere a aportului caloric de 20%, iar ultimii au avut o reducere de până la 40%. Au existat, de asemenea, două grupuri de șoareci care au fost supuși unei diete de post intermitent, în care nu li s-a permis să mănânce una sau două zile consecutive pe săptămână. Ulterior, autorii studiului au colectat date din aproximativ 200 de evaluări ale trăsăturilor imunitare, sanguine, metabolice, funcționale și comportamentale, pe care le-au comparat între ele.
Cercetătorii au descoperit că șoarecii care au menținut niveluri ridicate de grăsime corporală și glicemie au trăit mai mult, sugerând că reziliența la stresul dietei ar putea fi cheia longevității. Interesant este că, deși reducerea grăsimii corporale și a nivelului de zahăr din sânge sunt asociate cu o sănătate mai bună, acestea nu au fost întotdeauna corelate cu o viață mai lungă. Studiul adaugă noi dimensiuni discuțiilor despre post, diete și longevitate, sugerând că aceste intervenții nu funcționează uniform pentru toți indivizii.
De asemenea, specialiștii sunt precauți în a extrapola aceste rezultate la oameni, deoarece studiile existente pe restricția calorică la oameni s-au concentrat mai mult pe efectele metabolice, fără a demonstra clar o prelungire a vieții umane.