Foto: G4Food
Am fugit azi dimineață în piață să iau ceva fructe de mare pentru o paella (orezul la cuptor tradițional spaniol), pentru că în weekend vin prieteni din România în vizită. Eu – așa cum v-am mai povestit – locuiesc de câțiva ani pe lângă Barcelona, în Spania, într-o zonă cu specific turistic și rural în același timp; un orășel mic, aproape de mare, între două orașe turistice și mărginit de câmpuri și vii.
Cum e la noi în piață puteți vedea aici, astăzi nu am filmat, ci am fost strict pentru cumpărături. Am luat pentru orezul de mâine o sepie, doi calamari, vreo 10 creveți roșii de Vilanova (localitatea în care e piața) și 15 scoici. Dar despre paella pe care o pregătesc în weekend vă povestesc altă dată.
Azi ne concentrăm pe hamsiile pe care le-am luat, fără să-mi fi propus. Când am ajuns la raionul de pește, o ladă mare plină ochi cu hamsii proaspete stătea pe masa acoperită cu gheață. Trei persoane, care așteptau în fața mea, a luat fiecare câte un kilogram și brusc simt că am chef de niște hamsii prăjite. Vânzătoarea vede că mă uit și-mi spune „Azi dimineață mi le-a adus”. Cer și eu un kilogram și mi le curăță pe loc de cap și mațe.
Ajunsă acasă, fac repede un alioli (maioneză spaniolă cu usturoi) și caut tigaia și uleiul să pun peștii la prăjit. Am un grătar minunat, cu gaz, în curte; are în lateral și un ochi de gătit așa că intenționez să fac peștele în aer liber. Dar constat că vântul e prea puternic și cu siguranță nu voi putea găti nimic. Să fac peștii pe aragazul din bucătărie? Soțul strâmbă din nas, o să miroasă toată casa a pește, el nu se prea omoară cu alimentele marine. Așa că optez pentru a-i găti în airfryer.
Pun într-o farfurie adâncă puțină făină, tăvălesc hamsiile și le scutur de excesul de făină.
Le așez în sertarul de la airfryer, alternativ, cap la coadă, ca să încapă mai multe. Intră cam 10. Le pulverizez cu ulei pentru o crustă frumoasă și le pun la 180 de grade timp de 10 minute. Înainte de a așeza peștii am pus și o hârtie de protecție (merge și o bucată de hârtie de copt). Nu vreau să se lipească și să se rupă.
Dacă nu aveți airfryer îi puteți face la cuptor la 200 de grade. Și evident, cel mai bine ies prăjiți în tigaia cu ulei încins la 180 de grade. Dacă îi prăjiți aș zice că vor fi mai buni tăvăliți prin mălai, care e mai crocant.
Se servesc împreună cu alioli și lămâie stoarsă pe deasupra. Și nu uitați să le puneți și puțină sare când sunt gata. Vasul galben pe care îl vedeți în poză este o copie în miniatură a unui mojar tradițional în care catalanii zdrobeau pe vremuri usturoiul și preparau maioneza.
Poftă bună!
