foto: Facebook/@Tudor Duică
Cunoscutul promotor al valorilor culturale și gastronomice din Transilvania, dar și din Europa Centrală și din Balcani, Tudor Duică, a descoperit în timpul unei vacanțe în Cehia, ”trdelník-ul praghez”, un desert despre care a scris pe contul său de Facebook că ”este un absolut deliciu culinar. O variantă de kürtőskalács în care se pun înghețată și fructe. Cel mai bun pe care l-am savurat a fost cel cu înghețată de vanilie și mere (exact ca la Apfelstrudel/שטרודל), din cartierul evreiesc Josefov”.
Tudor Duică ne oferă și datele istorice aferente acestui produs delicios:
”Trdelník-ul își are originile în partea de nord a regatului istoric al Ungariei, în Slovacia de azi. La mijlocul secolului al XIX-lea, era cunoscut ca un fel de mîncare slovac, iar la începutul secolului al XX-lea, pătrunsese și în Moravia. Cuvîntul trdelník este identic și în cehă și în slovacă. Rădăcina acestui cuvînt, trdlo, este numele instrumentului din lemn pe care sînt înfășurate ingredientele necesare coacerii aluatului.
Varianta de trdelník cu umplutură de înghețată a fost popularizată de cafenelele din Praga, devenind o afacere extraordinară pentru zeci de patiserii din districtele orașului vechi.
Versiunea din orașul slovac Skalica (Skalický trdelník) a fost înregistrată în decembrie 2007 ca indicație geografică protejată în Uniunea Europeană.
Deși trdelník este de obicei prezentat ca o „prăjitură tradițională cehă” sau „veche patiserie boemă”, mențiunile despre český trdelník pot fi găsite doar în literatura secolului al XX-lea. În secolul al XIX-lea fusese considerat un produs al patiseriei slovace și morave, nu din Boemia, în orice caz, iar răspîndirea acestui desert în Praga este mult mai recentă”.
Cum istoria este, mai totdeauna, plină de surprize, iată că la originea acestei prăjituri care te face să te lingi pe degete se află un meșter de bucate transilvănean:
”Producția de trdelník are o tradiție îndelungată în orașul slovac Skalica, lîngă granița cu orașul Hodonín din Moravia. Rețeta originală fusese deținută, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, de bucătarul ardelean al contelui Gvadányi József, scriitor și general maghiar, rezident în Skalică, după retragerea din armata imperială”.
