când se strică, varza românească pute la fel de tare ca varza din import
Undeva, pe strada Icoanei, în locul unui magazin Mega Image, a fost înființat, cândva, un magazin românesc, al unui producător de sucuri, gemuri și conserve din legume, din județul Vâlcea. Magazinul se numea Arabela, un nume deloc neaoș, dar un nume e un nume. Patronul declarase presei că vrea să ofere produse românești. Cu timpul, pe rafturi au rămas preponderent produse românești, dar oferta era monotonă. Ouă de la un singur producător. Lacatate de la maxim doi-trei producători. Porc, parcă de la un singur procesator. Magazinul nu mai avea diversitate de mărfuri, iar acest lucru era evident, îl remarcai imediat. Pentru anumite categorii de produse nu mai puteai să alegi, operațiune esențială în comerțul liber. Magazinul a dat faliment. Nu știu dacă monotonia produselor a cauzat falimentul. Dacă clienții ar fi fost cu adevărat atrași de conceptul naționalist al magazinului, l-ar fi frecventat și patronul nu ar fi avut motiv să închidă afacerea din strada Icoanei.
Ideea, sau mai degrabă teza deschiderii unor mari magazine care să vândă marfă agro-alimentară exclusiv românească circulă de ceva vreme. Liderul PSD, Liviu Dragnea, a preluat-o azi în discurs, la Călărași. Cititorii știrilor despre declarația politicianului au reacționat prompt. O observație a unui comentator merită subliniată: în hypermarketuri există din plin marfă românească! Susținând că nu ar fi, politicianul spune un neadevăr, dezinformează. Este evident că nu promovarea produselor românești îl preocupă cu adevărat, ci inducerea unui sentiment de ostilitate față de Occident. Face discurs politic, nu caută soluții reale pentru fermieri și procesatori. Singura soluție găsită până acum de autorități este să bage bani din bugetul de stat în buzunarul anumitor fermieri, prin tot soiul de programe de sprijin, ba pentru tomate, ba pentru usturoi, ba pentru bivoli. Nimic pentru procesare, pentru promovarea produselor. Sunt bani europeni, dar parcă fermierii mici și mijlocii și-au pierdut apetitul să-i acceseze. Or fi având motivele lor, bine întemeiate.
Să zicem că autoritățile actuale vor înființa o rețea de magazine, de mall-uri sau aprozare, pentru produsele românești. Cum ne vor determina să le vizităm și să cumpărăm, dacă acestea nu vor răspunde pretențiilor noastre? Probabil vor da o lege prin care clienții hypermarketurilor vor fi amendați, iar cei care vor cumpăra din cele noi, vor fi premiați. Sau mai rău, cine va cumpăra ceapă din Olanda va fi acuzat de trădare, cine va cumpăra o ceapă de la Buzău, va fi un bun patriot. Cam în direcția asta duce patriotismul agro-alimentar scăpat de sub controlul bunului simț. După zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, numeroși fermieri au învățat să înfrunte piața și au succes. Ei îi ascultă mai puțin sau deloc pe politicieni. Din păcate, iluziile vânturate de aceștia își găsesc ușor receptori și printre cei care nu au treabă cu agricultura. Unii n-au mai călcat pe un ogor din copilărie, cumpără din hypermarket roșii turcești, că sunt ieftine, dar crește inima în ei când aud vreun politician vorbind de pătlăgeaua românească. Discursul bate deseori onestitatea, iar iluziile, în loc să ajungă în rigolă, circulă mai departe prin capete înfierbântate.
