foto: Facebook/@Mihai Razvan Moraru
Unii fermieri români, chiar dacă irigă culturile agricole, constantă că șansele de a avea recolte mari sunt compromise de temperaturile ridicate, de arșiță.
”Vorbim de secetă pedologică, dar problemele cele mai grave sunt temperatura și radiația solară!” atenționează pe pagina sa de Facebook, Mihai Răzvan Moraru, antreprenor agricol.
”Știm bine cum arată situația culturilor de câmp afectate de secetă, uscate încă de acum o lună. Însă abia de câteva săptămâni, fermierii care au acces la irigații încep să evalueze producția anumitor culturi și sunt uimiți de estimarea slabă a producției”, continuă el.
”Zilele astea am primit mai multe telefoane, poze, calcule și informații despre culturi care au arătat sau arată bine, ca stare de vegetație. Culturi încă verzi, cu talie normală, care însă la evaluarea producției s-au dovedit aproape la fel de problematice ca și cultura calamitată, în unele situații, sau cu mult sub așteptări în alte situații.
Concret, cultura de floarea soarelui prezintă mari probleme în situația de mai sus. În procent cuprins între 40% și 70% bobul nu este format. Producție estimată sub 1 tonă /ha sau în cel mai fericit caz maxim 1.4 tone /ha. Cultura de porumb este dezvoltată, irigată, dar nu prea are boabe sau în unele cazuri știuletele este mult subdezvoltat”, precizează Mihai Răzvan Moraru.
”Normal, reacția naturală este aceea de a da vina pe sămânță, pe genetică și/sau pe tratamentele aplicate, mai ales cu erbicide. În condițiile în care investițiile au fost mai mari în aceste situații, pentru ca nu erau culturi calamitate prin lipsa de apă, iar fermierul a investit, pentru a produce.
Însă problema e căutată în mod greșit. Îi pot înțelege pe fermierii care trăiesc în aceste zile aceste surprize neplăcute, dar nu și pe reprezentații companiilor de semințe care parcă sunt paralizați și oferă explicații fie halucinante, fie își toarnă smoală în cap, acceptând că sămânța/ genetica e problema. Pentru că nu vorbim doar de o situație temporară, iar acesta este al treilea an consecutiv când se manifestă această problemă, iar cauza e următoarea.
Aceste culturi nu au polenizat, din cauza temperaturilor prea mari zi/noapte, pentru perioade cu mult peste nivelul de suportabilitate, ca număr de zile.
Și hai să discutăm pe acest subiect, mult prea lăsat deoparte în ultimii ani.
În primul rând seceta și temperatura ridicată, sau ambele dacă vin la pachet, mai întâi încetinesc producția de polen. Asta înseamnă ca și o perioadă mai scurtă de secetă sau de caniculă poate fi periculoasă pentru nivelul producției, dacă evenimentul se produce în perioada critică. În caz de secetă, cultura intră natural în faza de încetinire a procesului de fotosinteză, prin limitarea pierderilor de apă la nivel foliar. Fapt mai vizibil la cultura de porumb, dar asta se întâmplă la toate culturile. Efectul secundar este asimilarea și transportul de nutrienți și de zaharuri la un nivel redus, reducând producția de polen, ca rezultat al reducerii procesului de fotosinteză, pentru a limita pierderea de apa.
În cazul temperaturilor prea mari, combinate cu o umiditate atmosferică excesiva, pe lângă efectele anterioare, procesul de polenizare este redus, iar în unele cazuri complet, viabilitatea polenului scăzând cu până la 80%-90%.
Chiar dacă acest stres apare după încheierea procesului de polenizare, același risc se menține în etapa de formare a bobului, când la porumb spre exemplu planta trebuie să producă amidon și zaharuri pentru formarea bobului. Și acest proces de formare al bobului poate fi încetinit parțial sau chiar complet, tot de temperaturile mult prea mari, mai ales de temperatura mult prea mare pe timpul nopții, pentru ca porumbul spre exemplu consuma acele zaharuri pentru a se răci, nu pentru a forma boabe.
Hai să vedem ce înseamnă temperaturi prea mari. Poate ca veți fi surprinși, dar pentru porumb problemele mari de polenizare apar după depășirea pragului de 35 de grade Celsius pe timpul zilei, în condițiile în care polenul rămâne viabil doar 18-30 de ore. Pierderile însă apar după depășirea pragului de 32 de grade Celsius, însă de multe ori sunt nesesizabile, dacă producția este mulțumitoare, însă importante ca procent din producție, de minim 10%, la doar 32 de grade.
La cultura de floarea soarelui, după depășirea pragului de 31 de grade Celsius, numărul de granule de polen scade cu 20%. La cultura de floarea soarelui foarte importantă însă este perioada caniculară, care după ce depășește fie pragul critic 5 zile consecutive, fie 3 nopți tropicale după 3 zile de caniculă, reduce viabilitatea polenului și cu 50%. Aici da, unii hibrizi au o toleranță mai mare, dar ea se manifestă pe limite mici, fie pe o producție de polen mai mare cu 10%, fie de o viabilitate mai mare cu 20% sau de o toleranță mai mare cu 1-2 zile, având un sistem de management al apei în plată, mai bun!
Vorbind cu un fermier ce deține în câmp o stație meteo și senzori, l-am rugat să verifice temperaturile din sola de floarea -soarelui, chiar dacă datele sunt stocate timp de 30 de zile și nu le are pentru toată perioada caniculară. Normal, surpriza a fost mare, pentru ca temperatura indicată de senzori a fost între 40 și 53 de grade, la nivelul aerului normal, pe câmp, senzor fără sistem de umbrire. Cred ca datele sunt mai mult decât clare, pentru a înțelege de ce polenizarea nu s-a realizat în câmp, la anumite culturi de legume plantate în câmp, la floarea soarelui sau la porumb. Iar perioada o știm, au fost peste 20 de zile de caniculă consecutive în multe zone!
În 2024 radiația solară a fost o altă problemă majoră și avem astăzi plantații de nuci extrem de afectate sau aproape distruse, de cais și de piersic, de tomate și de ardei.
Seceta poate fi, să zicem, atenuată prin irigații.
Însă temperatura și radiația solară trebuie luate serios în analiza fermierului, iar anul 2024, ca și 2023 ne arată că și în sistem irigat producția poate fi cu mult diminuată sau chiar complet diminuată.
Soluții sunt. Prima este aceea de a asigura plantei nutrienții și zaharurile necesare polenizării, preventiv, în faza de buton floral, pentru a susține producția de polen.
A doua este aceea de a utiliza polifenoli esențiali în procesul de polenizare, pentru a susține viabilitatea și producția. Nu aminoacizi, pentru că ei sunt precursori ai fitohormonilor și planta are nevoie de timp și de resurse pentru a-i transforma. Normal, aplicați tot în faza de buton floral, ca și perioadă optimă.
Borul și molibdenul sunt elemente esențiale în creșterea capacității plantei în a genera inflorescențe, reducând mult sterilitatea.
Și normal, un plan de fertilizare corect încă de la înființare, pentru a avea disponibile elementele nutriționale esențiale.
Din păcate, chiar dacă polifenolii dar și complexul bor-molibden sunt soluții prezente pe piața de câțiva ani, la costuri modice, mulți fermieri le ignoră și ajung prea târziu să înțeleagă cat de importantă este susținerea culturii în fața temperaturilor înalte, nu doar în fața secetei.
Și așa se face că azi există fermieri care au investit milioane de euro în sisteme de irigații, dar totuși nu au producțiile bune la care sperau. Cred ca e timpul să discutăm pe bune, cu date, despre ce înseamnă canicula, polen și producție.
Altfel, investițiile vor rămâne doar costuri fără a genera veniturile necesare pentru a returna investiția!”
