Pare inspirată din sangria spaniolă dar și dacă originea ar fi asta, sicilienii au personalizat-o, au corectat ideea. Sicilia a fost pentru mult timp sub dominație spaniolă, dar ei spun că piersicile în vin alb sunt o creație proprie.
Greu de confirmat, greu și să-i contrazici: piersicile în vin alb cu care se răcoresc seara locuitorii insulei sunt mai mult un desert decât o băutură, așa cum e sangria spaniolă. Nu este neapărat o combinație strict siciliană, se consumă în tot sudul Italiei, dar în Sicilia reprezintă o veche tradiție a verilor toride.
O seară fără piersici în vin rece e o zi aproape ratată. Mănânci întâi piersicile, apoi îți rămâne și o gură de vin la final. Sunt practic multe piersici în puțin lichid, dar acest puțin lichid este doar aparența: vinul a fost absorbit în mare parte de pulpa fructelor.
O tradiție care merită cunoscută și o idee care merită experimentată. Se recomandă atenție: combinația de piersici în vin alb poate crea dependență. Mai jos una dintre posibilități, cu cantități indicative, personalizabile. Așa cum fac sicilienii.
6 piersici mari foarte coapte, tăiate felii subțiri, pe lungime (circa 10-12 felii)
2 linguri rase de zahăr
500 ml vin alb sau rozé, demisec sau sec, pentru a contrasta cu dulceața piersicilor
opțional, un strop de brandy sau rhum, sau o mică parte de vin licoros
opțional, câteva migdale curățate de învelișul maroniu
frunze de mentă
2-3 cuișoare
Se taie feliile de piersici subțiri și se așează într-un bol mare de lucru, presărându-le cu zahăr.
Se adaugă peste ele cuișoarele și frunzele de mentă întregi. Eventual câteva migdale.
Se lasă astfel circa 10-15 minute, până când zahărul începe să extragă din sucul pe care îl conțin. Se va crea puțin sirop.
Acesta este momentul când trebuie adăugat vinul. Dacă vrem și un mic adaos ceva mai alcoolic din variantele opționale, tot acum e momentul – vor fi pe post de somnifer.
Secretul este să alegem un bol, preferabil de sticlă, în care piersicile să fie acoperite complet cu vin. Și care să poată fi închis cu capac sau cu o farfurie.
Se servesc foarte reci, după ce au stat câteva ore bune la frigider, acoperite.
Dacă le lăsăm de azi pe mâine, nu sunt doar bune, sunt aproape divine: feliile de piersici încep să se macereze puțin în alcool, dar prezența lui le împiedică să fermenteze. Iar stropul de vin care rămâne pe final poate fi definit, fără exagerare, ca licoarea zeilor. Piersici în vin alb, provare per credere, ar zice un sicilian invitându-te bucuros și mândru să guști – doar analiza senzorială poate da măsura plăcerii atunci când cuvintele nu mai au forță.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți