Trevor Warmedahl lucra ca producător comercial de brânzeturi în Seattle când a realizat că folosea lapte provenit de la animale pe care nu le văzuse niciodată. A decis să renunțe la slujbă și să plece în lume, în căutarea comunităților care încă păstrează metode tradiționale de fabricare a brânzeturilor. Din 2019, a călătorit prin peste 20 de țări, a locuit alături de păstori, a muls iaci în Mongolia și a însoțit o turmă de 300 de oi pe o distanță de aproximativ 130 de kilometri, în munții Georgiei, potrivit BBC.
Pentru Warmedahl, brânza nu este doar un aliment, ci o expresie a locului din care provine. El consideră că metodele tradiționale de producție spun povești despre oameni, animale, peisaje și culturi, într-o perioadă în care industrializarea amenință să uniformizeze diversitatea brânzeturilor și a raselor de animale.
În 2019, Warmedahl a ajuns la Ulaanbaatar, în Mongolia, unde a locuit singur într-o iurtă, având drept companie un câine. A descoperit rapid că produsele lactate ocupă un loc special în cultura locală.
Înainte de fabricarea brânzeturilor, femeile aruncau câteva picături de lapte în aer, într-un gest de respect cunoscut sub numele de libația laptelui. A vizitat gospodării în care zerul fierbea deasupra vetrelor centrale, iar mesele erau acoperite cu byaslag, o brânză proaspătă, nematurată. A observat și că oamenii ofereau produse lactate la altare, ca simbol al purității.
Pe măsură ce vara înainta, locuitorii orașelor se mutau în stepa mongolă pentru a lucra în agricultură și a crește animale. Warmedahl și-a dorit să trăiască aceeași experiență. A traversat Deșertul Gobi cu un tren de noapte din epoca sovietică, alimentat cu cărbune, iar la întoarcerea spre Ulaanbaatar a întâlnit o localnică ce l-a invitat să locuiască alături de familia ei de păstori, în regiunea Zavkhan.

Facebook / Trevor Warmedahl
Acolo și-a petrecut vara trezindu-se înainte de răsărit pentru a mulge iaci, urmărind animalele călare pe dealuri și ascultând cântecele tradiționale ale păstorilor la apus. A învățat și să prepare aaruul, un produs obținut prin fierberea și deshidratarea laptelui, sub forma unor bucăți de caș cu gust dulce-acrișor.
Experiența l-a determinat să caute și alte comunități care păstrează tradiții rare de fabricare a brânzeturilor, înainte ca acestea să dispară.
Una dintre cele mai importante experiențe ale sale a avut loc în Tușetia, o regiune muntoasă din Georgia, aflată în apropierea graniței cu Rusia. Acolo a descoperit Tushuri guda, o brânză asemănătoare cu feta, maturată în piei de oaie întoarse pe dos.
A ajuns în tabăra de vară a păstorilor urmând indicații aproximative, într-o vale izolată, unde aceștia continuau să folosească metode vechi de producție. I-a văzut mulgând oile manual, folosind găleți din lemn, și a petrecut timp alături de ei.
La finalul sezonului, a coborât aproximativ 130 de kilometri prin vale, împreună cu păstorii și turma lor de 300 de oi. Animalele urmau traseul pe care îl parcurgeau de generații, în timp ce păstorii coordonau deplasarea.
„Noaptea făceam un foc de tabără și beam, iar chiar și cu bariera lingvistică reușeam să ne înțelegem prin intermediul mâncării. Uneori nu ai nevoie de limbă. În fabricarea brânzeturilor, dacă două inimi vor să se conecteze, vor găsi o cale”, a povestit Warmedahl pentru BBC.
El descrie brânzeturile tradiționale din Georgia drept „brânzeturi fosile”, deoarece unele dintre ele au fost aproape pierdute, dar au început să revină în atenție odată cu renașterea culturală de după perioada sovietică.
În ultimii șase ani, Warmedahl a făcut autostopul, a mers pe jos și a călătorit cu mașina prin peste 20 de țări, documentând metode tradiționale de fabricare a brânzeturilor și stiluri de viață pastorale. A organizat și ateliere despre procesarea naturală a produselor lactate.
Recent, a încheiat o drumeție de 193 de kilometri pe traseul Peaks of the Balkans, în cadrul căreia a continuat să exploreze legătura dintre brânzeturi și comunitățile care le produc.
El consideră că diversitatea brânzeturilor este aproape infinită și că producția tradițională poate avea un rol important în adaptarea comunităților la schimbările climatice și la deșertificare.
/https%3A%2F%2Fwww.g4food.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F11%2F471275066_2429985440695803_2975873612609626309_n-1024x768.jpg)
Facebook / Trevor Warmedahl
„Animalele transformă iarba și peisaje întregi în lapte, care devine brânză, iar animalele pot pășuna aproape oriunde. Prin urmare, este un stil de viață care se poate adapta la incertitudinea climatică și la deșertificare – provocări reale în prezent”, explică el.
Warmedahl se concentrează în special pe brânzeturile naturale produse direct la fermă, exclusiv din laptele animalelor crescute de fermier. În opinia sa, acestea reflectă relații profunde și responsabile între oameni și animale, dar și diversitatea raselor tradiționale.
Industrializarea pune însă presiune pe această diversitate, care dispare într-un ritm alarmant, susține el. Din acest motiv, consideră că păstoritul și producția tradițională de brânzeturi reprezintă forme de agricultură cu un potențial important de sustenabilitate.
Călătoriile l-au pus în contact și cu produse pe care nu le-a apreciat de la prima degustare. Un exemplu este gammelost, o brânză norvegiană de culoare gri-maronie, acoperită cu mucegai.
Warmedahl descrie gustul acesteia ca fiind asemănător cu cel al unei pivnițe umede, cu o iuțeală puternică, ce amorțește gura. Nu a fost pe gustul lui, dar experiența l-a făcut să reflecteze asupra felului în care se formează preferințele culinare.
„Gustul este cultural. Se învață. De aceea, spun întotdeauna: nu încerca ceva o singură dată, încearcă de zece ori”, afirmă el.
În opinia sa, alimentele care ne provoacă inițial disconfort pot deveni o cale de acces către înțelegerea unei culturi. Important este ca oamenii să le încerce din curiozitate și interes autentic, nu doar pentru că li se par neobișnuite.
„Una dintre cele mai simple modalități de a-ți arăta interesul față de o cultură este să spui: dați-mi să mănânc ceea ce mâncați voi”, explică el.
Warmedahl încurajează ceea ce numește turism „lacto-culinar”, prin care călătorii descoperă brânzeturile și oamenii din spatele lor, contribuind în același timp la susținerea producătorilor locali.
Recomandarea sa este ca turiștii să caute magazinele de brânzeturi sau comercianții care lucrează cu produse locale și să întrebe unde pot vizita producătorii. Există și tururi organizate, însă este important ca banii plătiți pentru aceste experiențe să ajungă efectiv la comunitățile care le oferă.
/https%3A%2F%2Fwww.g4food.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F11%2F486853975_2506799593014387_2698312986000555928_n-1024x1024.jpg)
Facebook / Trevor Warmedahl
El atrage atenția și asupra unui risc al turismului rural: idealizarea excesivă a vieții la fermă și a tradițiilor.
„Este important să nu ne așteptăm ca fermierii să igienizeze totul pentru noi. Este normal să ajungi la o fermă și să vezi echipamente deteriorate și noroi”, spune Warmedahl.
Tradițiile nu trebuie transformate într-un spectacol pentru turiști, iar fermierii nu ar trebui obligați să reproducă o imagine romantică a trecutului. Uneltele și practicile agricole s-au schimbat dintotdeauna, iar comunitățile trebuie lăsate să evolueze.
Dintre toate locurile pe care le-a vizitat, Turcia este una dintre destinațiile care l-au impresionat cel mai mult prin diversitatea brânzeturilor. Warmedahl consideră că acestea nu primesc suficientă atenție în comparație cu produsele din Europa Occidentală.
Un exemplu este tulum peyniri, o brânză maturată în principal în piei de capră. Aspectul neobișnuit și metoda de producție l-au făcut inițial sceptic, însă degustarea l-a surprins.
„Nu mă gândeam că va fi delicioasă. Cât de bună poate fi o brânză maturată în piele de capră? A fost fenomenală. Am fost uimit de profunzimea aromelor și de texturile pe care nu le mai întâlnisem niciodată la o brânză”, a povestit el.
Articol editat de un jurnalist în care au fost folosite texte traduse cu AI.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți