FOTO | Tai ciuperca sau o scoți întreagă din pământ? / Cum se culeg și se păstrează corect ciupercile de pădure / Florin Bustan explică de ce coșul de nuiele este cea mai bună alegere

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cuțit sau răsucire? Pungă de plastic sau coș? Și cât timp pot rămâne ciupercile proaspete în frigider? Florin Bustan, un pasionat de ciuperci, explică modul în care procedează la cules și de ce păstrarea întregului exemplar poate fi importantă inclusiv pentru identificarea corectă a speciei.

Una dintre ideile contestate chiar între culegători este că orice ciupercă trebuie obligatoriu tăiată de la bază pentru a proteja miceliul.

Ciuperca se scoate din pământ întreagă

Partea pe care o numim în mod obișnuit „ciupercă” este corpul fructifer. Miceliul, rețeaua principală a organismului, se află în substrat. Bustan recomandă extragerea atentă a exemplarului printr-o mișcare de răsucire și acoperirea ulterioră a locului cu frunze, humus sau materialul existent în jur. Motivul nu ține numai de cules, ci și de identificare. Baza piciorului poate conține elemente esențiale pentru determinarea speciei. Dacă aceasta rămâne în pământ, culegătorul poate pierde un indiciu important. „Trebuie să iei cu totul ciuperca pentru că, la multe, unul dintre semnele de identificare îl ai la baza cozii”, explică Bustan.

În cazul unor specii, prezența sau absența unei volve (structură în formă de cupă sau săculeț aflată la baza piciorului unei ciuperci, provenită din rămășițele vălului universal, n.r.) la bază poate fi una dintre caracteristicile importante de diferențiere. Tocmai de aceea, spune el, simpla recoltare a pălăriei poate face identificarea mult mai dificilă.

Punga de plastic nu este potrivită pentru transport

Pentru transport, recomandarea lui este coșul de nuiele. Într-o pungă, ciupercile se înghesuie, se rup și păstrează umezeala. Având un conținut ridicat de apă, se pot degrada repede. Coșul în schimb permite circulația aerului și împiedică presarea exemplarelor unele peste altele.

Mai există și un avantaj foarte practic. Ciupercile culese din pădure pot adăposti numeroase insecte mici. Într-un coș deschis, o parte dintre acestea pot ieși în timpul drumului spre casă.

La frigider, doar câteva zile

Ciupercile sunt produse foarte perisabile, iar durata de păstrare diferă de la o specie la alta și în funcție de starea exemplarului. Bustan indică, orientativ, una până la două-trei zile pentru ciupercile proaspete păstrate la frigider. Dacă urmează să fie deshidratate, recomandă ca acestea să fie curățate, tăiate și puse la uscat cât mai curând, în loc să fie ținute mai multe zile la rece.

Un exemplar tânăr și curat se păstrează diferit de unul deja atacat de larve sau aflat într-un stadiu avansat de maturitate. ciuoerci

De ce putem cultiva champignon și Pleurotus, dar nu și hribi

Discuția despre cules duce și la o altă întrebare: dacă hribii sunt atât de căutați, de ce nu îi cultivăm pur și simplu? Bustan explică diferența dintre ciupercile saprofite, care se dezvoltă pe materie organică, și cele micorizante, care trăiesc în asociere cu rădăcinile anumitor plante.

Champignonul și Pleurotus pot fi cultivate pe substraturi controlate, precum compostul sau paiele. În cazul ciupercilor micorizante, relația cu arborele și solul face reproducerea condițiilor naturale mult mai dificilă.

Un exemplu cunoscut este cultivarea trufelor prin plantarea unor puieți ale căror rădăcini au fost inoculate cu miceliu. Chiar și atunci, rezultatul depinde de sol și de instalarea cu succes a simbiozei. Pentru ciupercile de pădure rămâne, așadar, important întregul traseu: identificarea corectă, recoltarea atentă, transportul aerisit și consumul cât mai rapid după cules.