„Banana pe steroizi” care rezistă la secetă și boli și ar putea hrăni milioane de oameni. De ce „arborele împotriva foametei” este cultivat aproape exclusiv într-o singură țară

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O plantă despre care puțini oameni din afara Africii au auzit ar putea avea un rol important în lupta împotriva insecurității alimentare și a efectelor schimbărilor climatice asupra agriculturii. Ensetul, supranumit „arborele împotriva foametei” sau „banana pe steroizi”, este cultivat pe scară largă aproape exclusiv în Etiopia, deși cercetătorii susțin că ar putea fi adaptat și în alte regiuni ale Africii.

Planta face parte din aceeași familie cu bananierul și poate ajunge la aproximativ 10 metri înălțime. În Etiopia, ensetul este aliment de bază pentru peste 20 de milioane de oameni, însă la nivel mondial rămâne aproape necunoscut.

James Borrell, biolog specializat în conservarea biodiversității la Royal Botanic Gardens, Kew, consideră că ensetul este una dintre culturile subevaluate care ar putea deveni importante într-un context agricol tot mai imprevizibil.

„În ceea ce privește faptul că este generalistă și adaptabilă, este uimitoare. Sună de parcă aș fi ambasadorul acestui mesaj despre cât de grozav este ensetul și, într-un fel, chiar sunt”, a declarat Borrell pentru CNN.

Planta care seamănă cu bananierul, dar nu este banană

Ensetul sălbatic este originar din mai multe țări africane, din Sudan până în Mozambic, însă cultivarea sa este concentrată aproape în totalitate în regiunile muntoase din sud-vestul Etiopiei.

Acolo, la altitudini cuprinse între 1.500 și 3.000 de metri, fermierii cultivă rânduri de plante care seamănă cu niște copaci. Frunzele pot ajunge la cinci metri lungime și pornesc dintr-o structură centrală.

Deși seamănă cu bananierul, ensetul nu este un copac, ci o plantă erbacee uriașă. „Trunchiul” este, de fapt, o pseudotulpină formată din teci de frunze suprapuse, iar partea subterană este un corm cărnos, asemănător unui tubercul de dimensiuni mari.

Aceste părți ale plantei sunt zdrobite și lăsate la fermentat în gropi subterane. Procesul poate dura între trei luni și doi ani.

Din amestecul rezultat se prepară „kocho”, un aliment de bază etiopian asemănător pâinii. Un alt produs obținut în urma procesării este „bulla”, un lichid extras din pulpa bogată în amidon, care poate fi concentrat sub forma unei pudre albe și apoi rehidratat pentru prepararea unor găluște sau a terciului.

Foto Dreamstime

Partea care seamănă cel mai mult cu banana nu este însă cea consumată.

Fructele galbene sau portocalii ale plantei sunt pline de semințe negre și au foarte puțină pulpă comestibilă. De aici și denumirea de „falsă banană”.

Doar 60 de plante pot susține o familie de cinci persoane timp de un an

Adevărata valoare a ensetului se află în proprietățile sale agricole.

Planta are un randament ridicat, este tolerantă la secetă și la anumite boli, iar aproximativ 60 de plante pot asigura hrana unei familii de cinci persoane timp de un an, potrivit CNN.

Un alt avantaj este faptul că ensetul este o cultură perenă. Poate continua să crească mai mult de doi ani fără să fie replantat, spre deosebire de majoritatea culturilor alimentare importante, inclusiv orezul, grâul și porumbul, al căror ciclu de viață se încheie într-un singur sezon agricol.

Foto Dreamstime

Un studiu publicat în 2021, realizat inclusiv cu participarea lui Borrell, a arătat că planta ar putea fi cultivată pe suprafețe importante din Africa de Est și de Sud.

Cercetarea estima că suprafața actuală de cultivare ar putea fi extinsă de 12 ori, ceea ce ar permite hrănirea a până la 111,5 milioane de oameni în plus în Africa subsahariană.

Regiunea se confruntă cu o creștere a insecurității alimentare și nutriționale, într-un moment în care agricultura este afectată tot mai mult de schimbările climatice și de instabilitatea condițiilor de mediu.

De ce nu s-a răspândit în alte țări

Dacă ensetul este atât de productiv și de rezistent, apare o întrebare firească: de ce nu este cultivat pe scară largă și în alte țări?

Este o întrebare care îl preocupă și pe Borrell.

„Când o cultură are atât de mult succes într-o zonă restrânsă, se răspândește în întreaga lume – porumbul, orezul, cartofii”, a explicat cercetătorul.

În cazul ensetului, situația este neobișnuită. Într-o zonă restrânsă din sud-vestul Etiopiei, aproape fiecare fermier cultivă planta. În țări vecine precum Kenya, Tanzania sau Uganda, însă, reacția oamenilor este cu totul alta.

„Nu mă pot gândi la o altă cultură care să fie atât de răspândită în locul de unde provine, unde fiecare fermier o cultivă în această regiune de 300 de kilometri, dar dacă mergi în Kenya, Tanzania sau Uganda și spui «Știați că puteți mânca asta?», oamenii se uită la tine fără să înțeleagă. Este foarte ciudat”, a spus Borrell.

Planta a fost cultivată experimental și în afara Etiopiei. În aprilie 2023, un exemplar de enset a înflorit pentru prima dată la Royal Botanic Gardens, Kew, într-o seră destinată plantelor din regiunile temperate. Planta ajunsese acolo cu patru ani înainte, la o înălțime de aproximativ 30 de centimetri.

„Există multe exemple în istorie de culturi care au ajuns în locuri noi și au devenit dominante. Așa că nu există niciun motiv pentru care ensetul să nu poată deveni important și în altă parte”, consideră Borrell.

Protejarea resurselor genetice ale Etiopiei, o altă piedică

Unul dintre motivele pentru care ensetul nu a ajuns mai departe ține de politica Etiopiei privind transferul internațional de material vegetal.

Țara reglementează strict transferul acestor resurse, în parte pentru a se proteja împotriva biopirateriei. Un conflict juridic intens mediatizat în 2019, legat de brevete olandeze pentru teff – o cereală originară din Etiopia, folosită de mii de ani pentru prepararea „injera” – a alimentat și mai mult preocupările legate de controlul asupra resurselor biologice ale țării.

Există și o altă problemă: soiurile sălbatice de enset care pot fi găsite în alte țări africane nu sunt la fel de utile pentru alimentație precum soiurile domestice dezvoltate în Etiopia.

Kew a primit permisiunea de a importa două plante de enset în 2019, cu condiția ca orice material vegetal să fie distrus după finalizarea cercetărilor. Instituția britanică avea însă avantajul unei relații de 40 de ani cu cercetătorii etiopieni.

„Etiopia are o diversitate vegetală foarte mare și este, bineînțeles, foarte protectoare cu aceasta”, a explicat Borrell.

„Am încercat să spunem: «Uitați, acesta este potențialul», dar, desigur, depinde practic de Etiopia, iar ei ar trebui să obțină un beneficiu din distribuirea acestei resurse”, a adăugat cercetătorul.

CNN precizează că a solicitat un punct de vedere din partea Institutului Etiopian pentru Biodiversitate.

Recoltarea este grea și se face în mare parte manual

Chiar și dacă accesul la materialul vegetal ar deveni mai simplu, ensetul nu este o cultură ușor de exploatat.

Recoltarea este în prezent o muncă „epuizantă”, potrivit lui Borrell, iar o mare parte din această muncă este făcută de femei.

Mai multe universități etiopiene dezvoltă soluții de mecanizare, însă acestea nu au fost încă implementate la scară largă.

În plus, cultivarea ensetului presupune metode dezvoltate de comunitățile locale de-a lungul secolelor, iar transformarea plantei în alimente necesită cunoștințe specializate.

Și gustul poate fi o problemă. Borrell spune că a apreciat ensetul preparat sub formă de lipie sau în preparate asemănătoare cu cușcușul, dar spune despre „kocho” că poate fi „reușit sau nereușit”.

O alternativă într-o agricultură tot mai vulnerabilă

Interesul cercetătorilor pentru enset vine într-un moment în care schimbările climatice pun presiune tot mai mare pe agricultură.

Dependența de un număr redus de culturi face sistemele agricole mai vulnerabile la dăunători, boli și schimbări ale condițiilor de mediu.

„Vrem să producem mai multă hrană, cu un impact mai mic, într-un climat mai puțin previzibil decât a fost vreodată. Sunt trei lucruri dificile, toate în același timp”, a spus Borrell.

Ensetul are avantajul unei toleranțe climatice largi, ceea ce îl face, cel puțin teoretic, mai bine adaptat la schimbările de mediu decât unele dintre culturile agricole dominante.

Există însă un risc chiar în Etiopia. Pe fondul urbanizării și globalizării, fermierii sunt tot mai tentați să renunțe la „banana falsă” în favoarea unor culturi comerciale mai profitabile, precum grâul, porumbul și cartofii.

Un studiu realizat în 2025 de Kew și partenerii de la Universitatea Addis Abeba, pe mai mult de 400 de fermieri din sud-vestul Etiopiei, a arătat că aproximativ 60% dintre cei intervievați au declarat că suprafața de teren dedicată ensetului a scăzut în ultimele decenii. Mulți au raportat și o reducere semnificativă a consumului de enset în gospodării.

Pentru Borrell, promovarea unor astfel de culturi mai puțin cunoscute poate fi importantă tocmai pentru a evita ca fermierii să se concentreze exclusiv pe culturile comerciale dominante.

Kew desfășoară deja proiecte locale prin care îi stimulează pe fermierii etiopieni să păstreze diversitatea agricolă, inclusiv prin compensații pentru cultivarea unor varietăți de enset aflate în pericol.

„Înainte de munca noastră, oamenii nu voiau să cultive enset… Este o pierdere pentru întreaga lume, nu doar pentru Etiopia”, a spus Borrell.

Iar mesajul său pentru fermieri este simplu: dacă această plantă poate contribui la obținerea unor venituri mai bune și la cultivarea unei cantități mai mari de hrană pe suprafețe mai mici, merită să fie reconsiderată.

„Este vorba despre a spune: «Este ceva cu adevărat interesant, iar voi sunteți singurii oameni din lume care îl aveți. Haideți să celebrăm asta»”, a concluzionat cercetătorul.