Aspretele, fosila vie din râul Vâslan, tot mai vulnerabil / Peștele contemporan cu ultimii dinozauri mai trăiește pe o lungime de râu de doar 450 de metri / Poluarea, barierele și debitul scăzut pun presiune pe specie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Doar 150 de aspreți au fost identificați în râul Vâlsan în cadrul monitorizării realizate între 22 și 25 septembrie 2026. Dintre aceștia, 114 exemplare, adică 76% din total, trăiesc pe un sector de numai aproximativ 450 de metri.

Aspretele (Romanichthys valsanicola), una dintre cele mai rare specii de pești de apă dulce din Europa, supraviețuiește în prezent exclusiv în râul Vâlsan din România. Monitorizarea a acoperit aproximativ zece kilometri de râu, iar exemplare au fost găsite în nouă dintre cele 21 de stații analizate.

Potrivit Fundației Centura Verde, sectorul-nucleu al populației se află în zona Brădetu. Aici au fost identificați 114 aspreți, aproape la fel de mulți ca în anul precedent.

Concentrarea unei proporții atât de mari din populație pe numai 450 de metri face însă specia extrem de vulnerabilă. O poluare accidentală, o viitură sau o perioadă prelungită de secetă ar putea afecta într-un timp foarte scurt o mare parte dintre exemplarele rămase. Situația este complicată de existența unui prag de beton amplasat în amonte, care împiedică deplasarea peștilor. În aval se află stația de epurare Brădetu, despre care fundația susține că nu funcționează la parametrii necesari.

Numărul exemplarelor din aval a scăzut aproape la jumătate

Datele monitorizării arată o diferență importantă între 2025 și 2026 în zona aflată în aval de stația de epurare. În 2025 au fost identificați 181 de aspreți, dintre care 113 pe sectorul-nucleu și 68 în aval. În acest an, sectorul principal a rămas aproape stabil, cu 114 exemplare, însă în aval au mai fost găsiți doar 36.

Fundația Centura Verde consideră că distribuția peștilor trebuie analizată în legătură cu starea ecologică a râului, inclusiv cu nivelul de poluare și modificările debitului.

O altă problemă este debitul ecologic al Vâlsanului. Organizația susține că, în aval de barajul Vâlsan și de captarea Dobroneagu, cantitatea de apă necesară ecosistemului nu este asigurată permanent. În perioadele secetoase, un debit mai mic poate duce la încălzirea mai rapidă a apei. În același timp, cantitatea de oxigen disponibilă pentru pești și alte organisme acvatice poate scădea. „Fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna”, avertizează Alex Găvan, președintele Fundației Centura Verde și fondatorul programului „Aspretele Trăiește”.

Pentru îmbunătățirea habitatului, trei bariere artificiale din zona Brădetu fac obiectul unui proiect de îndepărtare derulat prin programul Open Rivers. Printre acestea se află și pragul de beton care împiedică deplasarea aspretelui. Eliminarea barierelor ar urma să reconecteze aproximativ 12,8 kilometri de râu și să permită peștilor accesul către alte zone favorabile.

În paralel, pentru modernizarea și readucerea în parametri a stației de epurare Brădetu au fost alocate aproximativ 500.000 de euro prin Legea bugetului de stat pentru 2026, potrivit Fundației Centura Verde.

Debitul ecologic ar putea deveni obligatoriu

Valorile necesare pentru menținerea debitului ecologic au fost stabilite în 2024 de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), pe baza unui studiu comandat de fundație. Aceste valori ar putea fi introduse în autorizațiile de gospodărire a apelor pentru barajul Vâlsan și captarea Dobroneagu. Măsura ar avea rolul de a asigura un volum minim de apă necesar protejării ecosistemului.

Pentru o specie cu o populație atât de mică și concentrată, menținerea debitului devine esențială mai ales în perioadele de secetă și temperaturi ridicate. Pe 22 septembrie 2026, Fundația Centura Verde a depus pentru finanțare prin programul european LIFE proiectul „LIFE ASPRETE”, cu o durată propusă de cinci ani. Proiectul prevede monitorizarea populației, refacerea habitatului, repopularea controlată și realizarea unui Plan Național de Acțiune pentru protejarea speciei. Este prevăzută și construirea Sanctuarului Aspretelui, o bază dedicată cercetării și reproducerii în captivitate. Aceasta ar urma să fie amenajată în satul Galeșu, comuna Brăduleț, pe un teren de aproximativ 1,5 hectare din situl Natura 2000 Valea Vâlsanului.

De la 57 de exemplare în 2022 la 150 în acest an

Monitorizările standardizate realizate începând din 2022 arată fluctuații importante ale populației. În 2022 au fost găsite 57 de exemplare, iar în 2023 numărul acestora a urcat la 153. În 2024 au fost identificați 97 de aspreți, iar în 2025 numărul a crescut la 181. Monitorizarea din acest an a identificat 150 de exemplare.

Aspretele a fost descoperit în România în 1956 și este clasificat drept „critic periclitat” pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). În trecut, specia a fost întâlnită și în râurile Argeș și Râul Doamnei. În prezent, însă, singura populație cunoscută mai supraviețuiește în râul Vâlsan.

Monitorizarea din 2026 a fost realizată de o echipă de 12 cercetători, cu participarea unor specialiști de la Fauna & Flora, Aqua Crisius, Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea din Oradea și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, alături de reprezentanții Fundației Centura Verde.

Aspretele este o fosilă vie având o vechime de peste 65 de milioane de ani, fiind contemporan cu ultimii dinozauri. Este specia cu cel mai mic areal din toată ihtiofauna europeană și este cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume.

Peștele are carnea gustoasă și apreciată, dar nu prezintă importanță economică, deoarece este un pește foarte rar. Este consumat ocazional numai de localnici.