Tacâmurile de argint s-au înnegrit / Cât de sigur este să le folosești la masă și cum le cureți fără să le deteriorezi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Tacâmurile de argint își pot pierde strălucirea chiar și atunci când sunt păstrate în dulap. Schimbarea culorii are o explicație chimică, iar întreținerea depinde de materialul și starea fiecărei piese.

Southern Living arată că pelicula obișnuită de înnegrire este, în principal, o problemă estetică. Potrivit acesteia, simpla apariție a stratului negricios nu transformă tacâmurile în obiecte toxice. Evaluarea însă privește înnegrirea superficială, care trebuie deosebită de deteriorarea metalului.

Argintul reacționează cu anumiți compuși care conțin sulf, prezenți în aer. La suprafață se formează sulfură de argint, responsabilă pentru aspectul întunecat. Procesul poate începe cu nuanțe gălbui, urmate de tonuri brun-roșcate sau albăstrui. Pe măsură ce pelicula se îngroașă, suprafața devine neagră.

Umiditatea accelerează această reacție. De aceea, două obiecte similare, păstrate în condiții diferite, se pot înnegri în ritmuri diferite. Și anumite alimente contribuie la schimbarea culorii. Ouăle fierte, de exemplu, eliberează compuși cu sulf care pot înnegri rapid argintul, explică Institutul Canadian de Conservare. Dar contează și compoziția obiectului. Argintul de tip sterling conține 92,5% argint și, de regulă, 7,5% cupru. Tacâmurile argintate au o construcție diferită: un strat subțire de argint acoperă un alt metal sau aliaj. Aspectul poate fi asemănător, însă rezistența la curățări repetate diferă.

Piesele argintate, rezistență limitată

Înainte de folosire și curățare, merită examinate suprafața și marcajele piesei. Fisurile, exfolierile sau particulele care se desprind necesită o evaluare mai atentă. Ghidurile de conservare identifică asemenea modificări printre semnele posibile ale coroziunii active. În cazul unei piese vechi, cu stratul de argint uzat sau cu material necunoscut, un specialist poate clarifica starea obiectului.

Pentru întreținere, prima etapă este îndepărtarea murdăriei și a reziduurilor. Piesele care suportă contactul cu apa se curăță cu un detergent delicat, apoi se clătesc și se usucă folosind o lavetă moale. Obiectele cu mânere din lemn, os sau alte materiale sensibile necesită îngrijire adaptată și nu trebuie scufundate integral.

Lustruirea trebuie făcută cu măsură. Potrivit Institutului Canadian de Conservare, îndepărtarea peliculei poate elimina și o cantitate mică de argint. La piesele argintate, intervențiile repetate pot subția stratul protector până la expunerea metalului de dedesubt. Pentru înnegrirea ușoară, instituția indică lavetele speciale pentru argint, care au o acțiune mai blândă.

Produsele universale pentru lustruirea metalelor sunt mai abrazive decât cele destinate argintului. Reziduurile rămase după curățare trebuie îndepărtate atent, inclusiv din ornamente și adâncituri.

De asemenea, trebuie știut faptul că depozitarea corectă reduce nevoia lustruirii frecvente. Piesele se păstrează curate, uscate și protejate de praf, în materiale potrivite pentru argintărie. Institutul recomandă, între altele, învelirea individuală în hârtie fără acizi și folosirea unor ambalaje închise ori a textilelor speciale care încetinesc înnegrirea.