Magiunul de pepeni, desertul românesc aproape uitat. Se făcea două zile și două nopți, fără zahăr și fără apă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Într-o comună din Ilfov se păstrează o tradiție culinară pe care puțini români o mai cunosc astăzi: magiunul de pepeni, preparat exclusiv din miezul pepenilor verzi, fără zahăr, apă sau alți îndulcitori. Odinioară, pregătirea lui era un adevărat ritual de familie, care putea dura aproape două zile și două nopți.

Este vorba despre magiunul de pepeni de la Brănești, un preparat devenit parte a identității culinare a comunității și una dintre tradițiile locale care au fost la un moment dat aproape pierdute, potrivit Jurnal de Ilfov.

O rețetă venită de la sud de Dunăre

Brăneștiul are o moștenire culturală influențată și de familiile de bulgari bejenari care s-au stabilit în localitate la începutul secolului al XIX-lea, după ce s-au refugiat din sudul Dunării. Întâlnirea dintre tradițiile românești și cele aduse de noii locuitori a contribuit la formarea unui patrimoniu local aparte.

Printre tradițiile păstrate se află și prepararea magiunului de pepeni.

Foto Facebook / Centrul Județean de Cultură, Tradiție și Artă Ilfov

Produsul este obținut exclusiv din miezul pepenilor verzi, fără adaos de zahăr, apă sau alți îndulcitori. Originea sa este legată de sudul Dunării și de spațiul otoman, unde era cunoscut și sub denumirea de „miere de pepeni”.

Chiar și cuvântul „magiun” are origine turcă sau neogreacă.

La începutul secolului al XIX-lea, „mierea de pepeni” era comercializată în orașele de la nord de Dunăre de negustori turci din Dobrogea. Cel mai probabil, rețeta a ajuns la Brănești prin intermediul bulgarilor bejenari stabiliți aici.

Mulți dintre aceștia proveneau din zona Silistrei, inclusiv din localitățile Popina și Smilets, unde tradiția „mierii de pepene verde” este păstrată și astăzi.

Dacă în trecut preparatul era întâlnit în mai multe comunități dunărene, Brăneștiul este în prezent unul dintre puținele locuri din România în care tradiția preparării sale s-a păstrat.

Când pepenele era și hrană, și îndulcitor

În trecut, aproape fiecare gospodărie din Brănești avea o bostănărie.

Pepenii nu erau doar fructe consumate în zilele de vară, ci reprezentau o sursă importantă de hrană. În perioadele grele, o masă formată din felii de pepene și pâine putea constitui hrana unei zile întregi.

Recolta era însă uneori mai mare decât nevoile familiei. Pentru ca surplusul să nu se piardă, pepenii erau transformați în magiun.

Foto Facebook / Centrul Județean de Cultură, Tradiție și Artă Ilfov

Astfel, preparatul devenea un îndulcitor natural care putea fi păstrat și consumat pe tot parcursul anului.

Magiunul era servit alături de preparate tradiționale precum chisă-leap, un fel de plăcintă din aluat de turtă, plăcinte și scovergi.

În bucătăria din Brănești exista și cașa magiuneană, un alt preparat specific zonei. Aceasta putea fi făcută din făină și magiun, într-o formă asemănătoare unei ciulamale dulci, sau sub forma unei mămăligi dulci preparate din făină, apă și magiun.

Cum se făcea magiunul de pepeni

Prepararea magiunului era unul dintre momentele importante ale verii și implica întreaga familie. La muncă participau și rudele sau vecinii.

Procesul începea cu săparea unui șanț lung de aproximativ doi metri și adânc de circa 40 de centimetri. În interior se făcea focul cu lemne, iar deasupra erau așezate două sau trei cazane mari ori tuciuri.

Pepenii bine copți erau tăiați în jumătăți sau sferturi, iar miezul era scos cu linguri metalice și pus la fiert.

După ce miezul se transforma într-un sirop lichid, acesta era strecurat pentru îndepărtarea semințelor.

Abia apoi începea etapa cea mai dificilă.

Compoziția era pusă într-o tavă specială din aramă, întinsă, cu o capacitate de aproximativ 40 de litri. Focul trebuia întreținut continuu, iar magiunul era amestecat neîncetat până când ajungea la consistența dorită.

Întregul proces putea dura aproape două zile și două nopți.

Și totul se făcea fără apă și fără zahăr. Dulceața provenea exclusiv din zaharurile naturale ale pepenelui.

„Piana”, spuma dulce a copilăriei

Pentru copii, prepararea magiunului avea însă și un moment mult așteptat.

Când magiunul se apropia de final, la suprafață apărea „piana”, spuma dulce și aromată care se forma înainte ca preparatul să fie gata.

Copiii satului își pregăteau din timp lingurile de lemn și așteptau să guste din această spumă, chiar dacă prepararea se prelungea până târziu în noapte.

Era un mic ritual al verilor de altădată, legat de o muncă gospodărească grea, dar transformat într-o amintire de familie.

O tradiție care aproape a dispărut

După 1990, cultura pepenilor a continuat pentru o perioadă în Brănești, însă treptat a dispărut.

Odată cu ea s-a redus și obiceiul preparării magiunului.

Au dispărut și o parte dintre obiectele folosite la preparare. Marile tăvi de aramă în care fierbea magiunul au fost vândute la fier vechi sau au dispărut odată cu demolarea gospodăriilor vechi.

Pentru mai mulți ani, tradiția a fost în pericol să se piardă definitiv.

Familia care păstrează rețeta veche

În ultimii ani, interesul pentru valorificarea patrimoniului local a contribuit la renașterea acestei tradiții.

Printre cei care au readus la viață meșteșugul preparării magiunului de pepeni se află familia Arsene, care continuă să respecte rețeta veche, potrivit Bucureștinews.

Procesul este însă anevoios, iar pepenii trebuie cumpărați din alte zone, pentru că în Brănești nu se mai cultivă pe scară largă.

În același timp, Asociația Culturală Brănești a documentat întregul proces prin realizarea unui film dedicat acestui meșteșug tradițional, contribuind la păstrarea și promovarea lui.

Magiunul de pepeni s-a făcut din nou la Brănești și în 2026

Tradiția continuă și în acest an. Ștefan Arsene, susținut de o parte dintre membrii asociației, Alexandru Rădună și Ilie Constantin, a pregătit prima șarjă de magiun din 2026.

Au fost procurați pepenii și pregătite cazanele, tăvile speciale din aramă, vasele și târnul folosit pentru strecurarea miezului.

Nu au lipsit nici lingurile de lemn pentru copii, care au așteptat, ca odinioară, apariția „pianei”.

Prima șarjă de magiun din acest an a fost deja finalizată. Recolta de pepeni a fost bună, iar acest lucru oferă speranța că vor fi pregătite mai multe șarje pe parcursul verii.

Cererea este tot mai mare din partea celor care vor să redescopere gusturile copilăriei și preparatele tradiționale ale zonei.

Întregul proces a fost urmărit și documentat la fața locului de cercetătoarea Ana Maria Stănescu, din cadrul Institutului Național al Patrimoniului, care a venit la Brănești pentru a studia și documenta această tradiție culinară.

Demersul face parte din preocupările pentru identificarea, cercetarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial din România.