Cât sport ar trebui să facem zilnic. Unii zic o oră, alții 45 de minute. Studiul care recomandă 3 minute pe zi, dar cu efort maxim

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Nici o oră petrecută pe banda de alergare, nici 90 de minute de pedalat moderat. O echipă de cercetători de la prestigioasa Universitate Rockefeller a ajuns la o concluzie care promite să schimbe radical modul în care înțelegem activitatea fizică: doar 3 minute de efort fizic dus la extrem pot provoca schimbări moleculare mai profunde în organism decât o ședință lungă și obositoare de antrenament clasic, anunță La Razon.

Studiul demonstrează că nu durata, ci intensitatea efortului este factorul declanșator pentru cele mai importante adaptări metabolice din corpul uman.

Un impact de necontestat

Pentru a înțelege cum reacționează corpul la diferite tipuri de mișcare, oamenii de știință au analizat în detaliu compoziția sângelui participanților înainte și după finalizarea unor protocoale de antrenament diferite.

Rezultatele au depășit orice așteptări:

• Protocolul bazat pe 6 sprinturi a câte 30 de secunde a modificat instantaneu aproape o treime (25%) din totalul proteinelor sanguine măsurate și a influențat peste 200 de metaboliți.
• În schimb, o sesiune prelungită de 90 de minute de ciclism de intensitate medie a generat modificări moleculare imediate mult mai modeste.
• Alergatul în ritm moderat pe bandă a obținut rezultate ușor mai bune decât ciclismul, însă a rămas la o distanță uriașă de impactul masiv generat de sprinturile scurte.

Ce sunt „exercinele” și de ce ne protejează de boli?

Cheia acestei transformări rapide constă într-o clasă specială de molecule denumite exercine , proteine și metaboliți eliberați direct în fluxul sanguin de către mușchi, inimă și alte țesuturi în timpul efortului fizic.

Cercetătorii au observat că producția de exercine este extrem de sensibilă la intensitatea efortului. Atunci când atingem pragul maxim de efort, corpul eliberează un „cocktail” de molecule bioactive care circulă prin tot organismul și transmit semnale de regenerare și adaptare către organele vitale.

Multe dintre proteinele detectate în cantități mari după sprinturi sunt direct legate de:

• Reducerea riscului de diabet de tip 2, prin îmbunătățirea rapidă a sensibilității la insulină.
• Combaterea obezității, prin stimularea metabolismului lipidic și arderilor celulare.
• Protecția cardiovasculară, prin optimizarea funcției endoteliale și reducerea inflamației sistemice.

De ce efectul nu dispare în timp?

Una dintre cele mai importante descoperiri ale studiului condus de dr. Luke Olsen este că această reacție moleculară masivă nu este doar un simplu „șoc” temporar al unui organism neobișnuit cu efortul.

Chiar și după 8 săptămâni de antrenament continuu, când participanții erau deja adaptați fizic la sprinturi, organismul continua să elibereze exact aceeași cascadă impresionantă de proteine și metaboliți după fiecare ședință scurtă. Acest lucru dovedește că răspunsul molecular nu este o reacție de panică la un stres necunoscut, ci un mecanism biologic intrinsec, rezervat exclusiv efortului de intensitate maximă.

O nouă perspectivă asupra timpului dedicat mișcării

Descoperirea Universității Rockefeller oferă o veste excelentă pentru persoanele care invocă lipsa de timp ca principal motiv pentru sedentarism. Deși antrenamentele de rezistență își păstrează beneficiile lor specifice, introducerea unor intervale scurte de efort maxim (cum ar fi sprinturile pe loc, urcatul rapid al scărilor sau ciclismul exploziv) poate furniza un stimulent metabolic excepțional în doar câteva minute pe zi.