Se poate ține o cafenea doar din vânzarea de cafea? Doi antreprenori au început din pasiune și astăzi văd doar problemele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În prezent, tot mai puține persoane își asumă riscul de a deveni antreprenori și de a pune pe picioare o afacere proprie. Când vine vorba însă de domeniul HoReCa și de industria ospitalității, să reușești în mediul de afaceri și să menții un brand pe linia de plutire devine un proces și mai complicat. Este o afacere bazată pe cafea, sustenabilă?

Antreprenoare din Spania care prepară cafea de specialitate

Lorena, proprietara unei cafenele din zona Barcelonei, povestește despre provocărilor financiare din spatele cafelei pe care o cumperi din oraș. Într-un interviu acordat creatorului de conținut Eric Ponce, antreprenoarea a explicat ce înseamnă administrarea zilnică a unui astfel de spațiu.

„Mi-am spus: «la un moment dat îmi voi deschide propria cafenea și va fi în orașul meu natal, pentru că, până la urmă, aici suntem primii care folosim cafea de specialitate»”, își amintește Lorena despre începuturile proiectului.

Începuturile și primele provocări

Lansarea pe cont propriu vine rareori fără obstacole. Una dintre primele provocări întâmpinate de Lorena a fost instabilitatea pieței locale, marcată de un val de închideri în rândul altor localuri deținute de cunoscuți de-ai săi.

Cu toate acestea, a decis să nu renunțe la visul ei: „Credeam foarte mult în ceea ce fac, așa că nu mă puteam compara nici cu cifrele, nici cu produsul, nici cu publicul lor.”

Întrebată direct de intervievator dacă o cafenea se poate susține exclusiv din vânzarea de cafea, răspunsul antreprenoarei a fost tranșant.„Imposibil. Eu, de exemplu, folosesc cafeaua ca pe o atracție pentru a genera apoi un consum ceva mai mare.”

Strategia ei se bazează pe livrarea unui produs artizanal și de o calitate superioară, folosit ca punct de atracție pentru fidelizarea clientelei și completat de alte produse care cresc valoarea bonului de consum.

Costuri fixe, variabile și marja de profit

Dincolo de pasiunea pentru cafea, cifrele brute arată efortul financiar uriaș. Unul dintre punctele critice menționate de antreprenoare este gestionarea personalului, mai exact, resursele și timpul necesare pentru instruirea adecvată a angajaților pe parcursul mai multor luni.

Când vine vorba de structura de costuri lunare a cafenelei din Spania, cifrele arată astfel:

• Cheltuieli fixe: cca. 7.700 de euro / lună (chirie, salarii și contribuții sociale pentru angajați).

• Cheltuieli variabile cu materia primă:

  • Cafea: ~1.500 de euro / lună

  • Lapte: ~300 de euro / lună

  • Răcoritoare și alte ingrediente specifice.

În total, cheltuielile lunare de funcționare se situează între 9.000 și 10.000 de euro, o sumă considerabilă care reduce semnificativ marja finală de profit.

Pentru a-și acoperi pragul de rentabilitate și a evita pierderile, localul are nevoie de încasări minime de 470 de euro pe zi. Orice sumă sub acest prag pune în pericol sustenabilitatea afacerii.

În România, de problemele antreprenorului nu-i pasă nimănui

Dacă plăcerea de a oferi cafea de specialitate contrabalansează poate costurile și efortul în Spania, în România antreprenorul devine tot mai presat de sistem și dificultăți și uită că și-a deschis business-ul nu doar ca afacere, ci și ca pasiune.

Mihai, a avut trei cafenele-terase în administrare: una la mare, una într-un parc bucureștean și alta la munte pe o pârtie de schi. Pe ultima a închis-o cel mai repede. Celelalte merg sezonier, cea de la mare și mai mult când e cald, cea din parc. „Doar din cafea nu poți susține nimic, ar trebui sa vinzi mii de cafele pe zi, ceea ce e imposibil. Bani se câștigă din biscuitele artizanal de lângă cafea, limonada de casă, cocktail-ul de seară”, explică antreprenorul.

Care sunt cheltuielile

Pe lângă faptul că niște „scule” adevărate de produs cafea costă și cîteva zeci de mii de euro, investiție care e imposibil de amortizat, vin apoi toate nenorocirile: factura de curent crește în fiecare lună, la fel, apa, materia primă. Doar cel care vinde nu poate crește prețul. Clientul se uită în buzunar și compară cu cât știe el că e cafeaua în magazin. Întreabă de ce costă atât. Pentru că prețul energiei, al salariilor sau al chiriei nu e informație disponibilă.

„Eu nu vând cafeaua în sine. În prețul cafelei am și aparatul și materia primă, iar oamenii când vin la o teasă vor o cafea bună, pentru că o „poșircă” din capsulă au și acasă. Mai intră în preț și salariul băiatului de la bar și ce muncesc eu și nevasta, că și noi trebuie să trăim. Dacă iau dividente din firmă plătesc 10% impozit, dar mai îmi vin și taxele de sănatate, pensie. Asta cu 10% e poezie”.

Controalele, blestemul antreprenorului român

Dacă în Spania, de pildă, controlul vine doar dacă te reclamă cineva, în România vin în valuri. „Teoretic e o idee bună să controlezi, dar nu ca să cauți nod în papură pentru orice. Că dacă n-ar fi cafeaua și mâncarea bună sau dacă ar fi murdar, clientul n-ar mai veni, că nu-i nebun. Dacă te reclamă cineva înțeleg, dar să vii mereu să dai cu degetul pe tejghea și să inventezi câte o problemă…suntem și noi oameni, muncim toată ziua și noaptea cât e vara de lungă și, la un moment dat, îți vine să lași totul baltă și să-ți bagi picioarele. Cine se uită la tine în prăvălie zice „uite ce bine îi merge ăstuia, câți clienți are”, dar habar n-are cât muncesc, de unde mă împrumut să pot funcționa și trăi și atunci când e extrasezon sau cum dau banii înapoi”, spune Mihai cu tristețe.

„Voi vorbiți cu multă lume, ați văzut în ultimele luni pe vreunul din HoReCa să nu se plângă? Și știi ce mă enevează cel mai rău? Că ai mereu impresia că aștia de la stat, guvern, fisc, inspectori, te tratează mereu ca pe un infractor. În loc să se gândească, bă, ce-aș putea face eu ca stat să-i ușurez ăstuia viața, să câștige mai mult, să vândă mai mult și să plătească mai mult?”