Istoria gusturilor la români (Episodul 14) / Cum s-a îndrăgostit regele Carol I de borșul pescăresc. Suveranul adora și crapul la proțap

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Regele Carol I al României este cunoscut în istorie și pentru cumpătarea sa. Toți contemporanii l-au descris ca fiind o persoană echilibrată. În privința alimentației, era un tip cumpătat, care nu se deda abuzurilor.
Și totuși, cel puțin două preparate tradiționale i-au cucerit sufletul: borșul pescăresc și crapul la proțap.

În fiecare an, la începutul verii, regele Carol I, însoțit de regina Elisabeta, familia princiară și copii acestora, făcea câte o călătorie de cel puțin zece zile pe Dunăre. Un însoțitor nelipsit era Grigore Antipa, pe care Majestatea Sa îl aprecia în mod deosebit.

Călătoria se desfășura la bordul iahtului regal „Ștefan cel Mare”. Era o călătorie de plăcere, în cursul căreia erau vizitate porturile principale. Locuitorii veneau să-l întâmpine pe suveran, căruia îi făcea plăcere să vorbească cu țăranii despre problemele lor. Apoi, povestește Grigore Antipa, plimbarea continua pe canalele pitorești ale Dunării.
Adeseori, masa se servea pe câte un ostrov, la o cherhana sau, pur și simplu, într-un adăpost de pescari.

Crapul a cucerit inima Suveranului

Grigore Antipa nota, în amintirile sale, câtă admirație avea Carol I pentru bucatele pescărești.

„La dejun se servea, întotdeauna, borș pescăresc, care regelui i-a plăcut atât de mult încât a trimis pe bucătarul lui de la Palat ca să învețe de la pescari cum se face. Curios lucru, Regele încă nu mâncase crap. Când l-a gustat în borș și apoi când s-a servit vestitul crap la proțap, mi-a spus, ca o noutate, cât de bun a fost. Așa că ceru, apoi, să i se trimită regulat crap de la moșia sa Mănăstirea. După ce Regele își făcea o scurtă siestă, plecam cu bărcile prin minunatele gârle sucite și umbrite de sălciile bătrâne de pe maluri, pentru a ieși la Dunăre tocmai în sus, la Turtucaia, unde ne aștepta iahtul regal”.

Crapul la proțap era aromat cu ierburi

Și doamna de onoare a reginei Elisabeta, Zoe Cămărășescu, vorbește despre aceste mese în memoriile sale. Dar, ca femeie și gospodină, consemnează și câteva amănunte despre modul de preparare a bucatelor.

„Invariabil, masa începea cu ciorbă pescărească, în care fierbeau vreo douăsprezece feluri de pește, din cele ce se găsesc în Deltă. Urma crapul la proțap, rumenit la dogoarea cărbunilor de lemn de salcie, peste care se arunca un pumn de ierburi aromate. Crapii, de o dimensiune de necrezut de mare, erau despicați în lungime și susținuți de doi proțapi. Icrele negre se mâncau cu lingura mare. Totul era ca în povești și Antipa, neobosit, părea regizorul acestei feerii”.
Doamna Cămărășescu oferă și o scurtă descriere a locurilor unde se servea masa.

„În zonele unde se aflau pescării, erau un soi de chioșcuri, decorate cu năvoade, plase și ghirlande de nuferi. În acele locuri se organizau mesele regale”.