Fermele regenerative au pierdut de trei ori mai puțin din producție în timpul secetei din Franța / Studiul care arată cum poate fi protejată agricultura în fața schimbărilor climatice

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Fermele care aplică practici de agricultură regenerativă au înregistrat pierderi de producție de aproape trei ori mai mici decât exploatațiile agricole mai puțin regenerative în timpul secetei care a afectat Franța în 2023, arată date preliminare ale unui studiu realizat pe peste 1.200 de ferme din întreaga țară, relatează Euronews.

Un studiu realizat de Soil Capital, în parteneriat cu Universitatea KU Leuven din Belgia, a analizat date verificate independent provenite de la 1.262 de ferme care exploatează peste 331.600 de hectare în Franța, în perioada 2021-2024.

Rezultatele preliminare arată că fermele care au adoptat cele mai multe practici regenerative au înregistrat o scădere a producției de numai 8% după seceta din 2023, comparativ cu 22% în cazul fermelor cel mai puțin regenerative.

Cercetarea combină informații despre practicile agricole, producții și starea solului, oferind una dintre cele mai ample analize de acest tip realizate până acum în Franța.

Efectele au fost vizibile mai ales la cereale

Rezistența mai bună la secetă a fost observată în special în regiunile cultivate cu cereale, cele mai răspândite culturi agricole din Franța. În zonele afectate de secetă, practicile regenerative au redus pierderile de producție cauzate de lipsa apei cu cel puțin 10% în aproximativ 85% dintre cazuri. Cercetătorii au luat în calcul și alți factori, inclusiv tipul de sol.

Profesorul Erik Mathijs, coordonator al departamentului de economie agricolă, alimentară și a resurselor din cadrul KU Leuven, spune că una dintre principalele limitări ale cercetărilor din acest domeniu a fost lipsa unor date solide colectate direct din teren, pe suprafețe extinse și pe parcursul mai multor ani consecutivi.

Potrivit estimărilor Soil Capital, dacă cele mai eficiente practici regenerative analizate în studiu ar fi adoptate la nivelul întregii Franțe, acestea ar putea proteja o cantitate de grâu echivalentă cu 17 săptămâni de aprovizionare pentru o moară industrială obișnuită într-un episod similar de secetă. Cantitatea ar fi suficientă pentru producerea a aproximativ 130 de milioane de baghete.

Seceta produce pierderi de sute de miliarde de dolari

Datele apar într-un context în care Organizația Națiunilor Unite avertiza, în raportul Global Water Bankruptcy publicat în ianuarie 2026, că lumea a intrat într-o eră a „falimentului global al apei”. Potrivit raportului, pagubele provocate de secetă depășesc în prezent 307 miliarde de dolari anual la nivel mondial.

ONU estimează că până în 2050 aproximativ trei din patru persoane ar putea fi afectate de secetele alimentate de degradarea mediului și schimbările climatice.

În același timp, Comisia Europeană estimează că degradarea solurilor costă deja Uniunea Europeană peste 50 de miliarde de euro pe an prin pierderea serviciilor esențiale pe care acestea le oferă agriculturii și mediului.

Cum ajută agricultura regenerativă

Agricultura regenerativă urmărește refacerea sănătății solului, creșterea biodiversității și captarea carbonului în sol.

Solurile bogate în materie organică funcționează asemenea unui burete, reținând mai multă apă. Cercetări realizate de institutul francez INRAE au arătat că solurile gestionate prin practici regenerative pot reține cu 8-15% mai multă apă decât cele lucrate convențional și pot genera producții de biomasă cu 15-20% mai mari folosind aceeași cantitate de apă.

Printre practicile folosite se numără culturile de acoperire, rotația culturilor și reducerea lucrărilor intensive ale solului. Aceste metode favorizează dezvoltarea materiei organice, îmbunătățesc infiltrarea apei și reduc degradarea terenurilor agricole.

Agricultura convențională, bazată pe lucrări intensive ale solului, utilizarea fertilizanților sintetici și monocultură, contribuie adesea la compactarea și degradarea terenurilor agricole, reducând capacitatea acestora de a reține apă.