VIDEO Cum citim corect eticheta produselor/ Dana Pop, inginer alimentar: „Primul ingredient este, de multe ori, apa”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Etichetele produselor alimentare sunt construite după reguli clare, însă puțini consumatori știu ce trebuie urmărit cu adevărat atunci când aleg un produs de pe raft. În noul episod al podcastului „DISPUTANDUM”, realizat de Cosmin Dragomir pentru G4Food, Dana Pop, doctor inginer în biotehnologii alimentare, explică modul în care sunt construite etichetele, ce ascund uneori ambalajele și de ce ingredientele trebuie citite cu mult mai multă atenție.

„Ne uităm pe lista de ingrediente. Cu cât e mai scurtă, cu atât e mai bine”, spune specialistul.

Cum citim eticheta

În podcast este explicat și fenomenul numit „shrinkflation”, prin care gramajul produselor scade, în timp ce ambalajul și prețul rămân aproape identice.

Mai mult, aceasta explică faptul că legislația europeană obligă producătorii să afișeze clar gramajul și denumirea produsului pe partea frontală a ambalajului.

„Sunt niște reguli clare. De exemplu, când așezi produsul la raft, consumatorul trebuie să vadă denumirea comercială și cantitatea pe care o cumpără. De multe ori vezi niște ambalaje și nu îți dai seama ce cantitate au. Pare că are 250 de grame, dar dacă te uiți pe spate vezi că are 190. E acel shrinkflation care a redus cantitățile tocmai ca să păstreze prețul la raft. Și atunci legea europeană a impus scrierea pe eticheta din față, cea pe care o vede consumatorul, a gramajului și a denumirii produsului. Pe eticheta din spate apare denumirea legală. De exemplu, dacă tu vezi acolo «Yummy Sandwich», poate să fie orice, un sandwich cu ceva. Ori pe spate trebuie să scrie exact ce este produsul: sandwich cu baghetă multicereale, de exemplu, cu cașcaval. Inclusiv ce conține bagheta. Iar în lista de ingrediente trebuie să fie descrisă fiecare componentă a sandwichului și ceea ce conține aceasta.”

Primul ingredient este cel aflat în cantitatea cea mai mare

Dana Pop explică faptul că ordinea ingredientelor de pe etichetă nu este întâmplătoare. Ingredientele sunt trecute descrescător, în funcție de cantitatea folosită în produs.

„În ordine, pe etichetă, primul ingredient e cel în cantitatea cea mai mare. Și de multe ori o să vedeți că primul ingredient e apa”, afirmă aceasta.

De asemenea, specialistul spune că multe produse promovate drept „sănătoase” sau „moderne” sunt, în realitate, foarte procesate.

„Voiam să ajungem și aici, pentru că am văzut împreună, la degustările de parizer, un parizer vegan care avea apă, ulei și cred că primul ingredient cât de cât «normal» era 4% ardei gras. Până acolo era apă și ulei”, a povestit Gazda emisiunii.

„Până acolo era apă, ulei, emulsificatori, stabilizatori, gume, coloranți, arome și tot felul de proteine ca să pară cât mai real. Știi că acum este tendința asta: «eu mă feresc de produse ultra-procesate». Și totuși, dacă te duci în magazinele vegane, găsești foarte multe produse ultra-procesate.

Inclusiv noi, acasă, facem un produs ultra-procesat. Știi care e ăla? Chiftelele. Luăm carnea, o tranșăm sau o cumpărăm tranșată, o tocăm sau o cumpărăm tocată — deja sunt două operații tehnologice. O amestecăm cu tot felul de ingrediente, o prăjim, o răcim. Deci sunt foarte multe procese.”

Diferența dintre denumirea comercială și cea legală

Dana Pop atrage atenția și asupra diferenței dintre denumirea comercială și cea legală a produsului.

„Dacă tu vezi acolo «Yummy Sandwich», de exemplu, poate să fie orice. Ori pe spate trebuie să scrie exact ce este: sandwich cu baghetă multicereale, cu cașcaval și inclusiv ce conține bagheta”, explică aceasta.

Mai mult, fiecare componentă trebuie descrisă separat în lista ingredientelor.

Ce înseamnă, de fapt, E-urile

Un alt subiect important al discuției este legat de E-uri și de percepția negativă pe care mulți consumatori o au față de acestea.

„E-urile pot fi scrise fie cu numărul E, fie cu denumirea lor științifică. Și când vezi că numele ăla sună a chimicală pură, atunci să te întrebi. Alea sunt E-urile cu limititări. De obicei, când sună prea chimic, se folosește E. Sarea de bucătărie are antiaglomeranți E535 și E536, care sunt feroceanură de sodiu și feroceanură de calciu. Da, sună rău, dar sunt autorizați în anumite cantități”, explică specialistul.

Specialistul explică faptul că autorizarea unui aditiv alimentar presupune numeroase studii și limite clare de utilizare.

„Faptul că au primit un număr E și apar în legea aditivilor alimentari înseamnă că au fost studii care au analizat inclusiv cantitatea pe care o poți consuma”, afirmă aceasta.

„Producătorii ar trebui să scrie clar antiaglomeranții”

Inginerul alimentar spune că problema principală este lipsa de transparență față de consumator.

„Când folosești genul ăla de sare în produsul tău alimentar, ar trebui să fii obligat să scrii în lista de ingrediente: sare, antiaglomerant. Dacă vrei să scrii cu feroceanură, scrie cu feroceanură. Dacă nu, scrie E-urile. Lucru care nu prea se întâmplă”, afirmă Dana Pop.

Podcastul realizat de Cosmin Dragomir atinge și tema marketingului alimentar și a modului în care ambalajele și denumirile comerciale pot influența percepția consumatorilor.