De ce americanii pot mânca pâine în Europa, dar nu și acasă? Americanii cu intoleranță la gluten și „efectul Europa”

Adaugă G4Food ca sursă preferată în Google

Să traversezi Atlanticul pentru a te putea bucura de o felie de pâine pare o nebunie, însă pentru mulți americani, „efectul Europa” este o realitate. Experții avertizează însă: s-ar putea ca problema să nu fie glutenul, enunță La Vanguardia.

În teorie, glutenul are același efect asupra organismului indiferent unde te-ai afla pe glob. Un pacient care suferă de boala celiacă va avea aceeași reacție severă fie că mănâncă o baghetă la Paris, fie un bagel la New York. Cu toate acestea, rețelele sociale sunt inundate de mărturii ale turiștilor americani care susțin că, odată ajunși pe „bătrânul continent”, pot consuma paste, pizza și produse de patiserie fără nicio urmă de disconfort, deși acasă aceste alimente le provoacă dureri abdominale și balonări, scie .

Mitul grâului european vs. grâul american

Deși mulți dau vina pe soiurile de grâu (dur vs. moale), știința nu susține pe deplin această ipoteză. De exemplu, pastele italiene de calitate sunt făcute din grâu dur, deci sursa de gluten rămâne prezentă. Experții subliniază că adevărata diferență constă în procesarea industrială. Pâinea europeană artizanală folosește adesea mai puțini aditivi și procese de fermentare mai lungi, spre deosebire de produsele ultra-procesate din SUA.

Trei factori care explică „efectul Europa”

Specialiștii nutriționiști indică trei motive principale pentru care americanii se simt mai bine în Europa, dincolo de prezența glutenului:

1. Psihologia și stilul de viață: În vacanță, nivelul de stres scade considerabil. Turiștii merg mult mai mult pe jos, ceea ce stimulează digestia, și consumă porții semnificativ mai mici decât cele gigantice oferite în restaurantele din America.

2. Fodmap-urile, nu glutenul: Dr. Pilar Riobó, specialist în endocrinologie și nutriție, explică faptul că mulți oameni nu sunt sensibili la gluten, ci la fructani (carbohidrați fermentabili) sau la alți compuși folosiți în conservarea alimentelor ultra-procesate.

3. Efectul de modă și auto-diagnosticarea: Există o diferență majoră între un celiac diagnosticat și cineva care „crede” că are o intoleranță. Pentru un celiac real, molecula de gluten rămâne periculoasă indiferent de țara de origine.

„Nimeni nu este intolerant la gluten doar pe perioade determinate sau în funcție de locație; ori ești, ori nu ești,” afirmă Dr. Riobó.

Pericolul auto-diagnosticării

Boom-ul dietelor „gluten-free” a fost alimentat masiv de celebrități precum Victoria Beckham, Jennifer Aniston sau Miley Cyrus, care au promovat eliminarea glutenului fără o bază clinică. Acest lucru a dus la o situație paradoxală: în timp ce incidența reală a bolii celiace stagnează la 1% din populație, piața produselor fără gluten crește anual cu peste 9%.

Statisticile de la Mayo Clinic sunt alarmante: 80% dintre cumpărătorii de produse fără gluten nu au un diagnostic medical care să justifice această alegere.

Concluzii și sfaturi de la experți

Înainte de a scoate definitiv glutenul din dietă, specialiștii recomandă pași clari:

• Analize de sânge și biopsie: Singura cale de a confirma boala celiacă sau atrofia intestinală.

• Studii genetice: Pentru a identifica predispoziția viitoare.

• Excluderea altor cauze: Simptomele pot fi de fapt semne ale intoleranței la lactoză, ale sindromului de intestin iritabil sau chiar ale unor probleme de tiroidă.

În final, „efectul Europa” ne spune mai puține despre calitatea grâului și mai multe despre cum mâncăm, cum trăim și cum ne influențează marketingul percepția asupra sănătății.