FOTO-VIDEO | Tradiție la Mănăstirea Timișeni / Peste 1.000 de ouă din gospodăria proprie sunt vopsite eco, folosind coji de ceapă roșie și albă

Tradiția vopsitului ouălor la Mănăstirea Timișeni de la Șag – la zece kilometri de Timișoara – a continuat și în acest an. După slujba de dimineață, măicuțele s-au retras în bucătărie pentru a pregăti ouăle de Paști. În jur de 1.000 de ouă de la găinile din gospodăria mănăstirii au fost vopsite într-un mod tradițional, cu coji de ceapă roșie și albă, tot din grădina proprie.

„Adunăm ouăle de când începe postul și le depozităm în beci. Tot așa, de când începe postul, începem să adunăm și foile de ceapă. Ouăle sunt spălate, degresate, fierte în foi de ceapă, iar la final le ungem cu ulei, să le dăm luciu”, a explicat procesul tehnologic măicuța Cipriana.

Ouăle vopsite sunt folosite în zilele de Paști, la masa festivă, de unde nu lipsește drobul de miel. Sunt în jur de 60 de suflete în mănăstire, iar sărbătoarea durează trei zile. În noaptea de Înviere sunt duse la sfințit, apoi sunt oferite invitaților, iar o parte sunt împărțite celor nevoiași.

„Tradiția aceasta se păstrează aici de când există mănăstirea, din 1944, și în fiecare an vopsim ouăle în Vinerea Mare. Anul acesta vopsim 1.000 de ouă. Le vopsim tradițional, cu coji de ceapă. Așa facem de mulți ani, pentru că este o vopsea naturală. Nu folosim vopsele chimice, pentru că nu sunt sănătoase. Suntem o obște destul de mare și, în zilele de Paști, mai dăm și la săraci, ouăle se împart”, a spus maica stareță Casiana.

În noaptea de Înviere, programul de la Mănăstirea Timișeni începe la ora 23.30, iar la miezul nopții se ia Sfânta Lumină și se face înconjurul bisericii.

“Vine lume din Timișoara și din alte părți. După aceea urmează Sfânta Liturghie, care ține până în jurul orei patru dimineața. Sunt și credincioși care rămân până la final, mai ales cei care vor să se împărtășească”, a mai spus maica stareță Casiana.

Tradiția ouălor roșii

Tradiția ouălor roșii își are originea în simbolistica religioasă legată de Răstignirea Mântuitorului. Se spune că Isus Hristos a fost străpuns în coastă, iar din rană a curs sânge, amintit prin roșul ouălor. O legendă vorbește despre Sfântul Ioan, care ar fi strâns sângele în potir, iar o altă versiune spune că Maria Magdalena ar fi dus un coș cu ouă înroșite lui Pilat, ca să ceară trupul lui Isus de pe cruce.

Așezământul monahal de la Șag a fost înființat în anul 1944, desființat de regimul comunist în 1955 și reînființat în 1968, odată cu ridicarea unei mici biserici.

„Am venit aici dintr-o comună din județul Cluj. Eu am prins desființarea mănăstirii și apoi redeschiderea ei. Când am revenit, nu mai erau nici geamuri, nici uși la camere. Cei care au lucrat la Gostat le-au luat și le-au dus la casele pe care și le-au construit. Stăteam cu pătură în geam și cu scânduri. Dar am mers mai departe, am reconstruit tot aici”, a spus maica Gabriela, în vârstă de 85 de ani.

În 2001 a fost inaugurată biserica nouă, moment care a marcat începutul extinderii complexului monahal.