Crabi care „mănâncă” microplastice / Micile viețuitoare le pot transforma în nanoplastice, care apoi pot ajunge rapid în lanțul trofic și în produsele marine consumate de oameni / Cât de periculoase pot fi, conform studiilor

Un studiu recent a descoperit că un tip de crab, cunoscut sub numele comun de fiddler crab, nu doar ingerează microplasticele din mediul marin, conform Food and Wine. Acesta le fragmentează în particule mult mai mici, denumite nanoplastice. Acestea pot pătrunde ulterior în țesuturile organismelor marine și, eventual, în alimentele pe care oamenii le consumă. Cercetarea, realizată de oameni de știință de la Universidad de Antioquia, University of Exeter și Corporation Center of Excellence in Marine Sciences (CEMarin) din Bogotá, a fost publicată în jurnalul Global Change Biology și examinează rolul acestor crabi în degradarea plasticului în ecosistemele forestelor de mangrove din sudul Columbiei, unde concentrațiile de poluare cu plastic sunt printre cele mai ridicate din lume.

Crabi care „mănâncă” microplastice

Microplasticele sunt acele fragmente minuscule de plastic provenind din deșeuri care se degradează lent. Sunt omniprezente în oceane și sediment marin. În cadrul studiului, cercetătorii au aplicat microsfere de polietilenă fluorescente în mai multe parcele de mangrove. Apoi au monitorizat interacțiunea crabilor cu aceste particule pe parcursul a 66 de zile. Analizele ulterioare au arătat că acești crabi acumulează microplastice în tractul lor digestiv la o concentrație de până la de 13 ori mai mare decât în sedimentele din jur. Aproximativ 15% din particulele ingerate au fost fragmentate în particule mult mai mici de către sistemul digestiv al crabilor. Acest proces este favorizat de mecanismul lor specializat de măcinare a hranei. Aceste fragmente devin nanoplastice, particule extrem de mici care sunt și mai dificil de urmărit în mediul înconjurător și mai ușor de transferat în lanțul trofic.

Deși microplasticele se degradează natural sub acțiunea luminii și a valurilor, procesul durează mult timp. Activitatea acestor crabi accelerează fragmentarea, ceea ce pare la prima vedere o soluție naturală. Cu toate acestea, oamenii de știință avertizează că nanoplasticele rezultate pot intra în țesuturile organismelor marine. De acolo pot fi transmise prin lanțul trofic până la speciile consumate de oameni, cum ar fi peștii sau crustaceele.

Efecte în organismul uman

Microplasticele și nanoplasticele au fost deja detectate în numeroase produse marine destinate consumului uman, de la diferite specii de pești până la creveți. Studiile recente sugerează că acestea pot avea efecte asupra sănătății, afectând sistemul digestiv, echilibrul hormonal și procesele inflamatorii din organism.”

Mai detaliat, cercetările actuale indică mai multe posibile efecte:

• Pot provoca inflamații la nivel intestinal și pot altera microbiota.
• Pot transporta substanțe chimice toxice, precum aditivi din plastic sau poluanți persistenți.
• Pot interfera cu sistemul endocrin, mai ales dacă eliberează compuși cu efect disruptor hormonal.
• În cazul nanoplasticelor, dimensiunea foarte mică le permite să traverseze bariere biologice și să ajungă în sânge sau în anumite organe, inclusiv ficat sau plămâni.

Este important de precizat că multe dintre aceste concluzii provin din studii experimentale pe animale sau pe celule, iar impactul exact asupra sănătății umane este încă în curs de investigare. Totuși, îngrijorarea comunității științifice crește pe măsură ce aceste particule sunt detectate tot mai frecvent în apă potabilă, aer și alimente.