Mașina de spălat vase împlinește 140 de ani. A fost inventată de o doamnă bogată din Illinois, ca să evite situația ca servitorii să spargă porțelanurile fine, spâlându-le după numeroasele petreceri organizate în familie

Atunci când, după o cină în familie sau cu prietenii, apăsăm butonul „on” al mașinii de spălat vase, ar trebui să ne gândim de fiecare dată cu recunoștință  la persoana care a avut prima dată această intuiție. Se numește Josephine Cochrane femeia de familie bună care, acum 140 de ani, a inventat o mașină care elimina în premieră neplăcuta sarcină de a spăla și apoi șterge vasele.

Potrivit articolelor din ziarele epocii, citate de mai multe publicații americane actuale, Josephine era exact opusul unei „desperate housewife”: era o doamnă americană înstărită, de familie bună, care nu avea nevoie să spele nici măcar o ceașcă de cafea.

Și asta, pentru că avea la dispoziție, în luxoasa sa casă din Shelbyville, Illinois, o mulțime de servitori. Totuși, aceștia, spunea ea, ajungeau prea des să-i deterioreze prețioasele porțelanuri. Astfel, la sfârșitul lui decembrie 1886, după mai multe petreceri de Crăciun, Cochrane a decis să schimbe radical organizarea gospodăriei, realizând primul model rudimentar de mașină de spălat vase.

De altfel, pasiunea pentru inginerie și mecanică era în ADN-ul ei: bunicul său, John Fitch, fusese inventatorul vasului cu aburi.

Motorul era acționat manual

Ideea s-a dovedit fără îndoială revoluționară. Legenda spune că bogata doamnă își dorea cu ardoare notorietatea: „Dacă nimeni nu o va face, o voi face eu însămi”, ar fi exclamat ea, anunțându-și intenția de a intra în rândul inventatorilor.

Pentru început, Cochrane a măsurat cu grijă fiecare piesă din serviciul său: farfurii adânci, farfurii întinse, farfurioare pentru fructe, cești și ceșcuțe, boluri și pahare. Pentru fiecare tip de veselă a proiectat un compartiment – practic, o cușcă rotundă orizontală.

Apoi a desenat un boiler din cupru care să poată conține toate compartimentele și, în același timp, să se rotească. În final, a conceput un motor acționat manual, care pulveriza pe vasele murdare apă caldă cu săpun și apoi apă caldă curată pentru clătire.

La finalul ciclului de spălare, recipientul putea fi scos din boiler pentru a permite uscarea vaselor. După ce a pus la punct proiectul, Cochrane i-a încredințat realizarea efectivă a mașinii lui George Butters, prieten și mecanic la Illinois Central Railroad. Și asta începea oficial istoria mașinii de spălat vase.

O bucurie care a durat puțin

Au început apoi să curgă comenzile din partea hotelurilor și restaurantelor din Illinois, după ce s-a implicat personal în promovarea lor. În locuințele private, femeile continuau să-și înroșească mâinile spălând vasele. Era doar începutul unui drum lung pe care mașina de spălat vase avea să-l parcurgă în deceniile următoare.

În acea perioadă, era extrem de neobișnuit ca o femeie să intre singură într-un hol de hotel, după cum povestea chiar ea unui reporter, subliniind dificultățile uriașe cu care s-a confruntat inițial, mai ales că rămăsese și văduvă. Depășindu-și temerile, a perseverat și a reușit să obțină o primă comandă importantă în valoare de 800 de dolari, o sumă importantă pentru epoca respectivă.

Cochrane și-a brevetat invenția și a învins concurența la Expoziția de la Chicago din 1893, surclasând inventatori celebri din alte țări, în special din Paris, câștigând astfel premiul întâi. Totuși, Josephine s-a bucurat de succes doar câțiva ani: a murit în 1913, în casa sa din Chicago.

Abia în 1940 a apărut prima mașină de vase cu uscare

Studiile pentru îmbunătățirea ideii lui Cochrane au continuat, dar abia în 1924 a apărut adevărata precursoare a mașinii moderne de spălat vase. William Howard Livens a realizat un model dotat cu majoritatea elementelor care fac și astăzi posibilă funcționarea acestui electrocasnic: ușă frontală pentru încărcare, raft pentru vase și braț rotativ de pulverizare. În 1940 a fost introdus și sistemul de uscare.

Inovația tehnologică a devenit de neoprit care, înainte de jumătatea anilor ’50, a dus la apariția unor mașini care reușeau să execute toate etapele spălării. Designul a devenit, la rândul său, un element esențial pe piața electrocasnicelor, iar din 1970 mașinile de spălat vase au intrat oficial în casele americanilor și europenilor.

Din anii ’80, inovațiile s-au concentrat pe economisirea energiei, electronica de control și optimizarea spațiului interior. Iar dacă este adevărat că, în comparație cu frigiderele și mașinile de spălat rufe, mașina de spălat vase este considerată mai puțin indispensabilă, la fel de adevărat este că, în 2026, potrivit estimărilor specialiștilor din domeniu, piața ar putea atinge aproape 36 de miliarde de dolari, iar până în 2031 ar putea ajunge la 42,86 miliiare de dolari.