Colaj foto
După sărbători, foarte mulți oameni descriu aceeași stare: „Nu mi-e neapărat foame, dar aș mânca ceva dulce”. Sentimentul este adesea urmat de vinovăție și de întrebarea dacă există „ceva în neregulă” cu propriul corp. Potrivit nutriționistului Tania Fântână, explicația este una cât se poate de simplă și liniștitoare: pofta de dulce apărută după perioadele festive are cauze biologice clare și previzibile.
În perioada sărbătorilor, mesele sunt mai dese, combinațiile alimentare mai dezechilibrate, iar consumul de zahăr crește semnificativ, în special în lunile decembrie și ianuarie, când dulciurile sunt omniprezente. Acest tipar alimentar duce la fluctuații mari ale glicemiei, iar atunci când nivelul zahărului din sânge scade brusc, creierul cere combustibil rapid – adică zahăr. În acest context, pofta de dulce nu este un semn de lipsă de autocontrol, ci un semnal fiziologic.
Un alt factor important este aportul scăzut de proteine și fibre. Deși mesele par consistente cantitativ, ele sunt adesea sărace în nutrienți esențiali pentru sațietate. Mesele formate preponderent din carbohidrați cresc riscul apariției poftei de dulce și îngreunează controlul porțiilor. O soluție simplă este eliminarea treptată a alimentelor rămase din perioada sărbătorilor și revenirea la mese echilibrate.
Stresul și oboseala de la finalul anului joacă, la rândul lor, un rol important. Lipsa somnului, agitația, zgomotul și presiunea emoțională cresc nivelul de cortizol, hormon care favorizează pofta de dulce și mâncatul emoțional. În multe cazuri, după sărbători apare și nevoia de liniște și reflecție personală, iar organismul caută acea stare de confort cu care a fost obișnuit.
Pentru mulți oameni, dulcele este asociat încă din copilărie cu recompensa, relaxarea sau confortul. După revenirea la rutină, creierul continuă să caute acea stare de bine, nu neapărat zahărul în sine. La acest mecanism se adaugă și restricțiile bruște din luna ianuarie, când eliminarea completă a dulciurilor duce, paradoxal, la intensificarea poftei și la pierderea controlului alimentar.
Nutriționistul atrage atenția că nu funcționează nici eliminarea totală a zahărului, nici înlocuirea meselor cu cafea sau energizante, nici dietele hiperproteice fără carbohidrați începute brusc. Pe termen mediu, aceste strategii pot accentua pofta de dulce.
În schimb, soluțiile eficiente sunt simple și sustenabile: mese regulate, suficiente, proteine la fiecare masă, carbohidrați aleși inteligent și nu eliminați, desert planificat și consumat fără vinovăție, precum și un somn adecvat. Uneori, pofta de dulce este doar un semn de oboseală. Un corp odihnit cere mai puțin zahăr, iar o alimentație echilibrată ajută la o relație mai bună cu mâncarea și la controlul greutății pe termen lung.
