FOTO: Freepik
Un paradox tot mai vizibil în Germania: prețurile alimentelor cresc constant, însă pentru mulți fermieri profitul nu doar că nu se majorează, ci scade. Consecința este continuarea fenomenului de dispariție a fermelor, arată un nou studiu citat de publicația Agrarheute.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Potrivit Conzernatlas 2026, realizat de Heinrich-Böll-Stiftung împreună cu BUND și Dachverband Kritische Aktionärinnen und Aktionäre, principala cauză este concentrarea tot mai mare a puterii economice în mâinile câtorva mari corporații, de-a lungul întregului lanț alimentar, de la producția agricolă până la raftul din supermarket. În acest sistem, fermierii nu mai stabilesc prețuri, ci sunt obligați să le accepte, atât la achiziția inputurilor, cât și la vânzarea producției.
Autorii studiului atrag atenția că dezechilibrul este major în special pe partea de desfacere, unde fermierii sunt veriga cea mai vulnerabilă. Creșterea prețurilor la raft nu se reflectă proporțional în veniturile producătorilor agricoli, în timp ce comerțul și industria alimentară își consolidează marjele.
Prețuri mai mari pentru consumatori, câștiguri similare pentru fermieri
Între ianuarie 2020 și octombrie 2025, prețurile alimentelor în Germania au crescut cu peste o treime. În aceeași perioadă, marile companii din comerțul agricol, industria îngrășămintelor și sectorul alimentar și-au majorat profiturile, în unele cazuri chiar le-au triplat. Pentru majoritatea fermelor însă, aceste scumpiri aproape că nu s-au simțit: prețurile plătite producătorilor au rămas mult sub ritmul de creștere al prețurilor din magazine.
Concluzia studiului este clară: deși consumatorii plătesc mai mult, valoarea adăugată se mută din agricultură către retail și industria de procesare.
Patru mari lanțuri domină piața
Un rol-cheie îl are structura pieței de retail alimentar. Aproape întreg comerțul alimentar din Germania este controlat de patru mari lanțuri: Edeka, Rewe, Aldi (Süd/Nord) și grupul Schwarz, care include Lidl și Kaufland. Aceste companii, cunoscute drept „Big Four”, pot dicta în mare măsură prețurile de achiziție și sortimentele.
Mecanismul este similar pentru toți: creșterile de preț suportate de consumatori sunt transferate lent și incomplet către ferme, în timp ce produsele de marcă și mărcile proprii ale retailerilor generează marje ridicate pentru companii.
Piața laptelui, exemplul unui sistem dezechilibrat
Sectorul laptelui este prezentat drept unul dintre cele mai clare exemple de piață dezechilibrată. Fermierii nu au posibilitatea de a negocia din timp prețuri care să le acopere costurile de producție și să le asigure profit. „Abia la câteva săptămâni după livrarea laptelui află cât vor fi plătiți. În nicio altă ramură economică nu există un asemenea model”, se arată în Konzernatlas.
Dominanța câtorva actori mari reduce competiția, iar în ultimele săptămâni fermierii au protestat în special față de prețurile considerate prea mici pentru unt.
Ferme tot mai puține, în ciuda profiturilor record
În timp ce marile corporații raportează câștiguri record, numărul fermelor continuă să scadă. Datele Oficiului Federal de Statistică arată că în 2023 existau aproximativ 255.000 de exploatații agricole în Germania, față de 262.800 în 2020, o scădere de circa 7.800 de ferme, adică 3%, în doar trei ani.
Conform Bundesinformationszentrum Landwirtschaft, din anul 2000 până în prezent numărul fermelor s-a redus cu aproape 45%, deși suprafața agricolă utilizată a rămas relativ constantă. Doar în Bavaria, între 2010 și 2024, peste 15.600 de ferme și-au încetat activitatea, iar în Saxonia Inferioară aproximativ 7.500. Creșterea costurilor cu energia, îngrășămintele, arenda și forța de muncă apasă tot mai greu, fără a fi compensată de prețurile obținute de fermieri.
Problema nu sunt fermierii, ci sistemul
Studiul subliniază că problema nu este existența „prea multor fermieri”, ci un sistem în care câteva corporații influențează metodele de producție, nivelul prețurilor și chiar deciziile politice. Puterea de piață le permite acestora să transfere riscurile și impactul asupra mediului către ferme și costurile către consumatori.
Pentru a supraviețui, multe exploatații intră într-o spirală de creștere forțată, specializare excesivă și dependență de un număr mic de cumpărători.
Soluții propuse pentru sprijinirea fermierilor
Konzernatlas recomandă introducerea unor reguli mai stricte împotriva practicilor comerciale neloiale, crearea unor organisme independente de monitorizare a prețurilor și marjelor, precum și o politică agricolă care să remunereze fermierii pentru protecția mediului și a climei.
Oportunități există și pentru fermele care reușesc să iasă parțial din lanțurile lungi de aprovizionare: vânzarea directă, lanțurile scurte, etichetarea clară a calității și originii produselor pot întări puterea de negociere a producătorilor, chiar dacă aceste canale au, deocamdată, o pondere redusă pe piață.
