Sursa foto: G4Food
În ultimii ani, stilul retro e tot mai în vogă în lume, iar antreprenorii caută, în domenii dintre cele mai diverse – de la mașini de epocă sau festivaluri de muzică la echipamente sportive sau haine vintage – să satisfacă această nevoie a publicului. Cum gastronomia merge mână în mână cu nostalgia, au apărut și la noi concepte care aduc în prezent gusturile de odinioară. Deschis la etajul uneia dintre halele din Obor, cu vedere la celebra terasă de mici, restaurantul Petra duce stilul retro la un alt nivel.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Dacă ai ajuns vreodată în periferia Berlinului de Est, Oranienburg de pildă, vei fi fost surprins să găsești în meniurile restaurantelor „Solianka”, o supă specific rusească, adusă de ocupatorii sovietici la finele celui de-Al Doilea Război Mondial. Mulți dintre german-democrați au trăit, ani de zile, cu această supă, care a devenit parte din istoria și cultura locală, supraviețuind căderii Zidului Berlinului. Un detaliu culinar al unei realități mai complexe, pe care, printr-un inspirat jos de cuvinte, germanii au numit-o „ostalgie” – „ost” înseamnă „est” în germană.
Chiar dacă România nu are prea multe motive de „ostalgie” – în primul rând din pricina penuriei de produse alimentare din anii ’80 – consumatorul trecut de 40 de ani are suficiente motive să ducă dorul bucătăriei creative – de voie, de nevoie! – a mamelor sau bunicilor de dinainte de Revoluție sau din primii ani de tranziție. Cu preparate-cult precum parizerul pane, o delicatesă „optzecistă”, improvizată în lipsă de carne de pui sau de porc, Petra atinge coarda sensibil a unui public tot mai educat în căutare de „altceva” sau doar curios să înțeleagă cum se trăia „pe vremuri”.
Încă de la aperitive, senzația de întoarcere în timp la o masă de sărbătoare din anii ’80 e garantată: icre de știucă, salata de beouf, ouăle umplute și pateul de casă pregătesc intrarea „mâncăricilor”: parizerul de porc pane cu salată de crudități, chifteluțele bunicii în sos roșu cu piure de cartofi sau supa de pui cu găluște. Deși tineri, ospătarii, atenți și galanți, par și ei parte din decorul „old fashion”. La fel și sucurile „din Occident”, atât de greu de găsit pe vremuri.
Pe lângă meniul fix, în fiecare săptămână există și un meniu special în care pot apărea o ciorbă de fasole păstăi, o salată de dovlecei, o tocăniță de ciuperci cu mămăligă, fasole bătură, salată de varză murată sau, de ce nu, faimoșii cartofi prăjiți cu telemea presărată deasupra, mâncare curentă pentru generația de decreței de dinainte de Revoluție.
Într-un loc gândit să replice o cantină obișnuită din ultimii ani ai comunismului, fondul sonor este construit în jurul unor hit-uri marca „Festivalul de la Mamaia”. Asta când nu sunt invitați lăutari care să înveselească mesele cu cântări din vechile mahalale.
„Dulcele” aduce și el savoare de nostalgie – orez cu lapte și dulceață de vișine sau crema de zahăr ars al cărei miros ieșit pe sub ușa vreunei bunici zăpăcea toată scara blocului în comunism.
Deschis exclusiv în weekend-uri, de vineri până duminică, Petra se potrivește nu doar nostalgicilor, hipsterilor curioși și turiștilor în căutare de senzații ușor instagramabile, ci și omului simplu, care vrea să facă o pauză de la mici sau hamsii prăjite în Obor. În așteptarea finalizării conceptului noii piețe, ale cărei noi hale se află într-o fază destul de avansată, Petra e unul dintre conceptele care pot apropia faimoasa piață a Bucureștiului într-un „mercato” cu iz occidental, fără ca asta să însemne abandonul tradițiilor noastre culinare – ci, dimpotrivă, să le potențeze. E și un omagiu pentru creativitatea mamelor și bunicilor noastre, care au reușit să facă minuni într-o epocă în care rafturile magazinelor erau de o sărăcie lucie…
