Exporturile de vin din China sunt mult sub așteptări, dar pentru restul lumii tot nu e o veste bună. Consumatorii chinezi aleg tot mai mult vinurile locale, în detrimentul celor de import

Vinul chinezesc începe să cucerească pas cu pas consumatorii locali, tot mai puțin atrași de etichetele străine, ceea ce pentru producătorii tradiționali, în special europeni, nu e deloc o veste bună. Așteptările încep să fie redimensionate, după ce inițial se miza și pe export, însă chiar și așa este o veste care pune pe gânduri exportatorii din Europa, relatează publicația italiană gamberorosso.it.

După ani de entuziasm și mize inițiale probabil exagerate, industria vinicolă chineză se confruntă cu o stagnre evidentă a exporturilor și o pieță internaționale greu de cucerit, iar contextul internațional este, dacă nu potrivnic, cel puțin complicat. Potrivit Fongyee Wang, care în 2019 a publicat The Chinese Wine Renaissance, perspectivele, sperate, ale unei creșteri rapide nu s-au materializat.

Fapt mai puțin cunoscut, China produce vin de milenii, dar dezvoltarea vinului în produs modern a început abia în secolul al XIX-lea, odată cu contactele mai intense cu lumea europeană. Însă abia după anii ’1980, când guvernul chinez a promovat plantarea de viță-de-vie și a atras investiții de la companii franceze, australiene sau spaniole, a se poate vorbi de o producție considerabilă.

Astăzi, China este printre primele 10 țări producătoare de vin din lume ca suprafață cultivată, dar calitatea și reputația internațională sunt încă în construcție. De unde ideea de a accelera în zona exporturilor, deocamdată fără succes.

Însă faptul că nu reușește să exporte și redirecționează producția pentru consumul intern reprezintă, oricum, un element de îngrijorare pentru europeni, care, în contextul noilor taxe vamale din Statele Unite, riscă să piardă cote importante de piață. Potrivit datelor oficiale, în 2024 țările UE în ansamblu au exportat în China vin în valoare de 500 de milioane de euro.

Dinamica pieței chineze a vinului

Statisticile Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV) referitor la China confirmă, totodată, tendința de scădere a producției interne de vin: cu 33% în 2023 și cu încă 17% în 2024. O prăbușire care însă, potrivit lui Wang, trebuie citită și ca un proces de curățare a pieței. Mulți mici producători improvizați au părăsit sectorul, în timp ce actorii mai bine structurați au mizat pe randamente mai mici și calitate superioară, sprijiniți de noi reguli de denumire introduse în diverse regiuni vitivinicole ale țării. În paralel, cererea internă este în creștere, consumatorii chinezi, odinioară orientați în special spre vinuri străine, începând să recunoască valoare și identitate în producțiile naționale. Acest lucru a împins cramele să experimenteze, consolidând încrederea în perspectivele pieței interne.

Pe plan internațional, însă, dificultățile persistă. Exporturile sunt penalizate de climatul geopolitic nefavorabil și de prudența distribuitorilor globali, care preferă să se bazeze pe mărci deja consolidate. „Vânzările externe au astăzi mai ales un rol simbolic: servesc mai mult la construirea imaginii și a reputației”, observă Wang.

Impulsul inițial către o afirmare rapidă pe plan global, care părea concret doar acum câțiva ani, apare astăzi diminuat: „Pe termen scurt, impactul vinului chinezesc a fost supraevaluat, pe termen lung va fi, probabil, subestimat. Piața se îndreaptă către o mai mare maturitate”, subliniază experta.

În esență, așa cum s-a întâmplat în trecut și cu alte țări, traiectoria vinului chinezesc pare să se îndrepte tot mai mult către o orientare calitativă în defavoarea cantității, cu exportul ca vitrină și piața internă ca adevărat motor de creștere.