Foto: Pexels
Churros, poate cel mai iubit desert spaniol, este un simbol al bucătăriei iberice care a cucerit lumea întreagă prin simplitatea și savoarea sa. Crocante la exterior, moi la interior și presărate cu zahăr sau scufundate într-o ceașcă de ciocolată fierbinte, aceste gogoși au o istorie fascinantă, la fel de bogată precum gustul lor.
View this post on Instagram
Povestea churros – cum au ajuns pe mesele spaniolilor
Originea exactă a churros-urilor este încă dezbătută. Unii istorici cred că rețeta a apărut în satele montane din Spania, unde păstorii aveau nevoie de un preparat simplu, rapid de gătit și ușor de transportat. Cum nu aveau acces la pâine proaspătă, aceștia frigeau în ulei un aluat format doar din făină, apă și sare. Forma alungită, cu striații, era obținută cu ajutorul unui dispozitiv rudimentar asemănător poș-ului de patiserie. Alte teorii sugerează însă că portughezii au adus în Peninsula Iberică o rețetă similară din China, numită „youtiao”, pe care spaniolii au adaptat-o și rafinat-o, transformând-o în ceea ce numim astăzi churros.
Cum se prepară churros
Prepararea lor este surprinzător de simplă, iar ingredientele sunt la îndemâna oricui. Apa se fierbe cu puțină sare, peste ea se adaugă făina, iar amestecul rezultat se transformă într-un aluat consistent. Acesta este apoi pus într-o pungă de patiserie cu dui în formă de stea, pentru a-i oferi aspectul tradițional. Bucățile de aluat se prăjesc în ulei încins până devin crocante și aurii, după care se trec printr-un strat de zahăr fin sau zahăr amestecat cu scorțișoară, în funcție de preferințe. Rezultatul este un desert simplu, dar extrem de gustos, care cucerește prin textura sa unică.
Cumva este între aluatul de eclair și tehnica de prăjit a gogoșilor, dacă vrem o analogie cu bucătăria noastră curentă.
Cum se servesc churros
Tradiția servirii churros-urilor este la fel de importantă precum rețeta. În Spania, ele se consumă mai ales dimineața sau ca gustare târzie, alături de o ciocolată caldă groasă și densă, cunoscută sub numele de „chocolate a la taza” (ciocolată lichidă în cană). Ritualul de a înmuia bastonașele aurii în ciocolată fierbinte este o imagine clasică în cafenelele madrilene, mai ales în zilele reci de iarnă.
În Spania există „churrerías”, gogoșerii, adică, localuri sau tonete mobile specializate exclusiv în pregătirea și servirea acestui desert, frecventate de oameni de toate vârstele. Din Peninsula Iberică, churros au ajuns în toată lumea hispanică – din Mexic până în Argentina – unde rețeta a fost adaptată și reinterpretată, iar apoi s-au răspândit în întreaga lume. La târguri și festivaluri internaționale, dar și în numeroase cafenele moderne, churros au devenit desertul vedetă, îndrăgit pentru combinația perfectă dintre crocant, pufos și dulce.
Astfel, de la o gustare simplă a păstorilor iberici sau, poate, de la o influență orientală adaptată, churros au parcurs un drum lung până să devină unul dintre cele mai populare și recunoscute deserturi internaționale. Ele nu sunt doar gogoși prăjite, ci un simbol al convivialității, al dimineților leneșe și al bucuriei împărtășite în jurul unei cești de ciocolată caldă.
