VIDEO | Senzorii de 1.200 de euro care au crescut producția unei ferme cu până la 10% / Viorel Marin (ANAMOB): „În trei luni s-a scos investiția”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O investiție de aproximativ 1.200 de euro în senzori, o soluție digitală, o aplicație pentru telefon și un sistem simplu de răcire a animalelor a fost recuperată în numai trei luni de funcționare într-un proiect-pilot desfășurat în ferme românești. Mai mult, după primul an, producția de lapte și carne a crescut cu 5-10%, potrivit rezultatelor prezentate de Viorel Marin, președintele Asociației Naționale a Industriilor de Morărit și Panificație (ANAMOB), în podcastul G4Food.

Exemplul vine din proiectul european Farmtopia, în cadrul căruia au fost testate soluții digitale destinate inclusiv fermelor mici și de familie. În România, proiectul-pilot s-a concentrat asupra fermelor cu vaci din rasa Bălțată Românească și asupra unei probleme pe care crescătorii de animale o resimt în fiecare vară: pierderile provocate de caniculă.

De ce scade producția de lapte și carne în perioadele de caniculă

Punctul de plecare nu a fost tehnologia, explică Viorel Marin, ci problema concretă a fermierului.

În perioadele cu temperaturi foarte ridicate, animalele sunt afectate de stresul termic, caută zonele cu umbră și își reduc consumul de hrană. Consecința ajunge rapid să fie vizibilă și în producție.

„Au zis: «Dom’le, când avem noi pierderi foarte mari? În timpul verii, pe caniculă». De ce? Este un stres enorm pe animale și animalele, sub stres, stau undeva unde găsesc un colț de umbră și nu mănâncă. Dat fiind faptul că nu mănâncă, evident că se reflectă în produsul final, în carne și lapte. Și era ca un dat de la Dumnezeu: asta e perioada din timpul verii, avem întotdeauna un ciclu de venituri în care, timp de două, trei luni, patru luni, depinde cât ține canicula, trebuie să fim conștienți că există o pierdere”, explică Viorel Marin.

În loc să pornească de la o tehnologie sofisticată și să încerce ulterior să o adapteze fermei, echipa proiectului a lucrat direct cu fermierii pentru a identifica o soluție cât mai simplă și mai ieftină.

„Acest proiect a implicat și colaborarea intensă și dezvoltarea unei soluții împreună cu fermierul. Nu fermierul să stea la el acasă, eu concep undeva în birou și, până la urmă, crede și nu cerceta. Nu. Tot timpul s-a dezvoltat, s-a discutat cu fermierul, pe nivelul lui de înțelegere și pe nivelul lui de a furniza elementele esențiale din care să se găsească o soluție simplă și implicit ieftină. S-a mers, cum spun unii în engleză, pe «small is beautiful»: cu cât e mai mic și mai simplu, cu atât e mai frumos”, spune președintele ANAMOB.

Ce făceau senzorii IoT din fermă

În proiect au fost utilizați senzori IoT – Internet of Things sau „Internetul lucrurilor” – capabili să colecteze informații din fermă și să le transmită automat către sistemul digital.

Viorel Marin îi descrie drept niște „simțuri” suplimentare ale fermierului.

„Senzorii IoT sunt exact acele simțuri care completează auzul, văzul, tactilul, mirosul uman. Pentru că IoT înseamnă orice măsor din natură și se transmite direct pe internet. Practic, sunt senzori care completează senzorii umani.”

Unul dintre avantajele sistemului este că fermierul nu trebuie să petreacă timp colectând sau introducând manual informațiile.

„Fermierul nu trebuie să știe nimic, fermierul nu trebuie să facă nimic. Ei sunt instalați acolo unde trebuie, măsoară, transmit direct pe net, direct la soluțiile digitale care le prelucrează, fără un timp pierdut din partea fermierului. El își vede mai departe de treburile lui normale. Datele se colectează, se duc și se întorc înapoi cu soluții pentru el.”

Soluția: senzori și aspersoare montate acolo unde vacile mănâncă

Datele colectate au permis identificarea momentelor în care condițiile din fermă produceau stres termic, iar următoarea întrebare a fost cum pot fi făcute animalele să revină la hrană.

Soluția a fost mult mai simplă decât ar putea sugera ideea de „fermă digitalizată”: aspersoare cu apă montate chiar în zona de furajare.

„Exact pe frontiera pe unde vacile scot capul ca să se hrănească, exact acolo au fost plasate. Și am observat ceva foarte interesant: când apărea căldura, stăteau pe undeva la umbră, iar când porneau aspersoarele veneau cu o viteză extraordinară să se răcorească, scoteau capul și începeau să mănânce.”

Intervenția a rezolvat astfel problema de la care pornise proiectul.

„Practic, asta a fost tot. N-a fost nevoie de mai mult. Am rezolvat o problemă care era esențială într-o perioadă a anului pentru care fermierul n-avea altă soluție.”

Cât a costat investiția: aproximativ 1.200 de euro pentru fiecare fermă-pilot

Costul este unul dintre principalele motive pentru care fermele mici privesc cu reticență digitalizarea. În cazul proiectului Farmtopia, însă, Viorel Marin spune că întregul sistem implementat în cele două ferme-pilot a costat aproximativ 1.200 de euro pentru fiecare fermă.

Investiția a inclus senzorii, componentele soluției digitale, aplicația pentru telefon și partea de automatizare.

„Toate aceste lucruri au costat, cel puțin pentru cele două ferme-pilot pe care s-au realizat, în jur de 1.200 de euro. Toată investiția.”

Sistemul îi permitea totodată fermierului să urmărească ce se întâmplă fără să fie permanent prezent în fermă.

„Practic, aici e o soluție digitală care a dus la un alt aspect tehnologic, de automatizare, în care fermierul poate să fie oriunde, să-și facă treaba, să meargă la piață, să alerge după clienți sau să vândă marfă, iar între timp sistemul să-și facă treaba acasă, fără prezența lui la fața locului.”

Producția de lapte și carne a crescut cu 5-10%

Rezultatele au fost evaluate după primul an de aplicare, iar potrivit lui Viorel Marin, fermele-pilot au înregistrat o creștere cuprinsă între 5 și 10% atât în cazul producției de lapte, cât și al celei de carne, comparativ cu media obișnuită.

„După primul an de aplicare, s-a văzut o creștere între 5 și 10% și la producția de carne, și la producția de lapte, comparativ cu media normală. Deci, cu alte cuvinte, nu numai că n-a avut pierdere, a avut profit.”

Iar aici apare unul dintre cele mai interesante rezultate ale proiectului: investiția nu a avut nevoie de ani pentru a fi amortizată.

„Din profitul ăla doar o parte a acoperit costurile de investiție, el rămânând și cu bani peste. Deci, cu alte cuvinte, o chestie pe care ar vrea-o oricine: să-ți scoți investiția în primul an. Și nu vorbim de un an, vorbim de trei luni de funcționare. În rest, sistemul nu merge, sistemul stă. În trei luni de funcționare s-a scos investiția și i-a creat și posibilitatea de a avea profit suplimentar.”

Exemplul Farmtopia arată astfel că digitalizarea unei ferme nu presupune obligatoriu sisteme extrem de costisitoare sau tehnologii inaccesibile micilor producători. În anumite situații, câțiva senzori, o automatizare simplă și folosirea datelor pentru rezolvarea unei probleme concrete pot avea un impact direct asupra producției și veniturilor fermierului.