VIDEO | Ce vor mânca oamenii pe Marte? Adrian Șonka: „Trebuie să iei provizii pentru trei ani” / De ce 1.700 de șoricei ar putea fi mai „eficienți” decât o vacă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O călătorie spre Marte nu înseamnă doar construirea unei nave capabile să ducă oameni până acolo. Una dintre marile provocări este mult mai apropiată de viața de zi cu zi: ce vor mânca astronauții timp de câțiva ani și câtă hrană poate fi transportată de pe Pământ?

Cercetătorul în astronomie Adrian Șonka a vorbit, în podcastul „Disputandum, un podcast despre gusturi”, realizat de Cosmin Dragomir pentru G4Food, despre soluțiile analizate pentru viitoarele misiuni, unele dintre ele demne de un scenariu SF: de la sere pe Marte și plante alese pentru a crește rapid până la haine comestibile și calcule privind animalele care ar putea oferi cât mai multă carne raportat la masa transportată.

O misiune spre Marte ar putea însemna aproximativ trei ani departe de Pământ

Spre deosebire de Lună, la care o navă poate ajunge în câteva zile, Marte ridică o problemă logistică uriașă. Numai drumul până acolo ar dura luni, iar astronauții nu ar putea pur și simplu să se întoarcă imediat după încheierea misiunii.

Adrian Șonka explică:

„Dacă vrei, pe Lună ajungi în trei zile. Trei-patru zile te duci, trei-patru zile te întorci. Nu-i problemă. Dar dacă vrei să mergi pe Marte, ce te faci? Pentru că pe Marte înseamnă, dacă vrei să rămâi pe Marte, faci între șase și opt luni pe drum, iar apoi trebuie să stai doi ani pe Marte până când te poți întoarce din nou. De ce? Pentru că atunci când pleci pe Marte trebuie să pleci când planetele sunt mai apropiate una de alta. Dar până ajungi tu acolo, planetele s-au îndepărtat una de alta și trebuie să aștepți iar să se apropie, după doi ani.”

Durata unei asemenea misiuni transformă hrana într-o problemă majoră. Spre deosebire de astronauții aflați pe Stația Spațială Internațională, un echipaj plecat spre Marte nu ar putea conta pe aprovizionări regulate de pe Pământ.

„Trebuie multă mâncare. Să ne gândim cât gunoi se face acasă într-o săptămână. Și când vom merge pe Marte, nu o să mergem doi oameni, o să mergem probabil zece, cinci, nu se știe câți, și ei vor trebui să ia de pe Pământ provizii pentru trei ani de zile. Când mergem în spațiu cosmic, nimeni nu mănâncă mai mult decât trebuie. Pentru că, oricum, atât ai. E chiar ceva destul de serios când te duci departe, cum ar fi până pe Marte și înapoi.”

Pe Stația Spațială Internațională situația este mult mai simplă tocmai datorită apropierii de Pământ.

„Dacă e pe stația spațială, ești lângă Pământ, oricând îți poate trimite cineva ceva. Dar când mergi acolo este foarte complicat și oamenii se tot gândesc ce o să mănânce oamenii aceia când ajung pe Marte. Nu o să facă grătar. Și sunt tot felul de publicații științifice despre mâncare, despre ce pot mânca oamenii pe Marte.”

De ce cercetătorii calculează câtă carne obții dintr-un animal

Transportarea hranei pentru mai mulți oameni timp de aproximativ trei ani înseamnă masă și volum uriașe. Iar fiecare kilogram trimis în spațiu contează.

Problema devine și mai complicată dacă intră în discuție sursele de hrană de origine animală. Dacă ai transporta animale vii, nu ar trebui calculată doar masa lor, ci și hrana necesară pentru a le ține în viață, spațiul ocupat și deșeurile produse.

Șonka explică:

„Dacă vrei să iei carne, trebuie, nu? Adică trebuie să iei și un animal mort cu tine sau îl iei viu. Iei animale vii, dar trebuie să le hrănești. Deci trebuie să iei mâncare și pentru ele. Iei animale vii care necesită și ele mâncare și fac și mizerie și trebuie să scapi de chestia aia. Și, plus, animalele vii au o grămadă de oase, de chestii. Nu le folosești.”

Tocmai de aceea, spune astronomul, au existat inclusiv calcule privind eficiența diferitelor animale ca sursă de hrană pentru asemenea scenarii.

„Sunt o grămadă de lucrări în care s-a căutat care este animalul care are cea mai multă carne față de masa lui. Că dacă iei un porc, unul din ăla gras, are multă grăsime, are multe oase. Și din porc rămâne doar… nu poți să mănânci tot porcul.”

„1.700 de șoricei conțin carne cât o vacă de 500 de kilograme”

De aici vine și unul dintre cele mai surprinzătoare exemple oferite de Adrian Șonka în timpul podcastului.

„Au făcut un calcul. În loc să trimiți, de exemplu, o vacă sau un animal mare, de 500 de kilograme, e mai bine să trimiți, de exemplu, șoricei. 1.700 de șoricei conțin carne cât o vacă de 500 de kilograme. Dar ei sunt mult mai mici, au mult mai puține oase și, de fapt, raportul e același. Dacă ar fi să trimiți animale vii, preferi să trimiți 1.700 de șoricei, după care să mănânci carnea, decât să trimiți o vacă de 500 de kilograme. Se lucrează în felul ăsta.”

Exemplul nu înseamnă că o viitoare misiune spre Marte va pleca de pe Pământ cu 1.700 de șoareci la bord. El arată însă cât de departe trebuie să meargă calculele atunci când fiecare kilogram transportat contează, iar echipajul trebuie să supraviețuiască ani întregi fără posibilitatea unei aprovizionări rapide.

Haine comestibile pentru călătoriile foarte lungi

Și nu este singura idee neobișnuită luată în calcul pentru călătoriile spațiale foarte lungi.

„Alții au venit cu ideea să facă haine comestibile. Haine comestibile: le porți și după aceea le mănânci. Bine, nu le mănânci pe toate. Treningul de aterizare pe Pământ, ăla nu îl mănânci. Îl mănânci ultimul. Sunt tot felul de idei din astea ciudate pentru călătorii lungi”, povestește Șonka.

Dincolo de asemenea concepte experimentale sau teoretice, însă, o prezență de lungă durată pe Marte va presupune aproape inevitabil și capacitatea oamenilor de a produce hrană la destinație.

Astronauții vor trebui să își cultive singuri o parte din hrană

Cultivarea plantelor în afara Pământului nu mai este doar o idee din filme. Experimente de acest tip sunt deja realizate în spațiu, iar pentru o viitoare misiune spre Marte agricultura ar putea deveni o necesitate.

„Bineînțeles că dacă mergi pe Marte, acolo poți să și cultivi și chiar asta se întâmplă și pe stația spațială. Au plante și cred că mai au și ei acolo câte un pătrunjel, ceva, nu știu exact ce au. Au o mică seră acolo, la nivel de trei ghivece, de experiment în sine. Cresc plantele în spațiu.”

Pe Marte, însă, lucrurile ar deveni incomparabil mai complicate.

„Pe Marte, când te duci acolo, o să ai pământ. Va trebui să ai o seră. Va trebui să poți să construiești o seră pe Marte. E ciudat cum facem asta. Și Soarele n-are aceeași luminozitate. Dacă prind și o furtună de praf, o să fie așa seară pe Marte timp de luni de zile. E ciudat. Și trebuie să cauți care plantă crește cel mai mult, cel mai repede, ca să avem ce mânca.”

Șonka face inevitabil și comparația cu filmul „Marțianul”, în care personajul interpretat de Matt Damon cultivă cartofi pentru a supraviețui pe Planeta Roșie.

„Știm cu toții filmul «Marțianul», care punea cartofi. Dar și cartofi… Câți cartofi poți să mănânci? Doi ani de zile, trei ani. Va trebui să te descurci acolo cu mâncarea. Adică să crești ceva.”

Cât mai avem până când oamenii vor ajunge pe Marte

Toate aceste probleme explică de ce o misiune umană spre Marte înseamnă mult mai mult decât construirea unei nave care poate ajunge până la Planeta Roșie.

Este nevoie de capacitatea de a transporta oameni și cantități uriașe de provizii și de a menține echipajul în viață timp de ani întregi, la milioane de kilometri de Pământ.

Iar Adrian Șonka este rezervat când vine vorba despre cât de aproape suntem, în realitate, de acest moment:

„Nu știu nici marile agenții spațiale. Când sunt o grămadă de știri în care se spune că mergem pe Marte, ne ducem, dar nu avem momentan rachetă. S-ar putea să prindem o călătorie semi-sinucigașă până la Marte și înapoi. S-ar putea să prindem, dar nu avem cu ce să mergem momentan, să trimitem atât de multe provizii și oameni care să trăiască până la trei ani de zile în spațiu cosmic, departe de Pământ. Asta e problema: departe de Pământ.”

Una dintre variantele discutate ar fi trimiterea proviziilor prin mai multe lansări, separat de echipaj.

„Să faci cinci-șase lansări în paralel și să se întâlnească pe orbită sau să le pună pe orbită în jurul planetei Marte și să te duci să-ți iei proviziile lansate împreună cu tine sau înainte, cu doi ani sau după doi ani. Nu știu. Depinde.”

Iar estimarea sa privind momentul în care am putea vedea o misiune umană completă pe Marte este prudentă:

„Eu cred că durează minimum 50 de ani până când o să vedem oameni la Marte în mod corect. Dar nu știu nici marile agenții spațiale.”

Până atunci, problema meniului marțian rămâne una cât se poate de serioasă. Pentru că, înainte să putem vorbi despre oameni care trăiesc pe o altă planetă, trebuie rezolvată o întrebare aparent banală: ce mănâncă un om care nu se poate întoarce acasă timp de aproximativ trei ani?