VIDEO | Orașul acoperit de bomboane și bezele/ Carnavalul vine în orașul meu din Spania, nu doar cu muzică și străzi pline de oameni, ci și cu un război al dulciurilor

Orașul din vecinătatea casei noastre, Vilanova i la Geltrú, la doar 40 de minute de Barcelona, se transformă în fiecare an în perioada Carnavalului, în cel mai dulce „câmp de luptă” din lume. Carnavalul, care în lumea vestică începe de obicei în seara zilei de Joia Grasă și se termină în Miercurea Cenușii (începutul postului Paștelui), este și aici o sărbătoare cu o tradiție de sute de ani.

Joia Grasă și războiul bezelelor (La Merengada)

Totul începe în „Dijous Gras” (Joia Grasă), Lăsata Secului la catolici. În timp ce în alte părți se mănâncă cârnați cu ou și omletă, aici începe La Merengada (merengue este bezea în spaniolă – n.r.). Copiii (și adulții care refuză să crească) ies pe străzi înarmați cu pungi pline de bezele și frișcă. Rezultatul? Un oraș întreg se murdărește din cap până în picioare.

Dar adevăratul „război” este al celor 100 de tone de bomboane

Momentul culminant al Carnavalului are loc duminica, în zona centrală a orașului. Peste 10.000 de cupluri, îmbrăcate în costume tradiționale, defilează pe străzi în ritmul marșului militar din Vilanova.

Spectacolul final are loc în Piața Primăriei. Aici, până și statuia din piață are haine de Carnaval. Și tot aici, mii de oameni se adună pentru marele Război al Bomboanelor. Se estimează că peste 100 de tone de bomboane sunt aruncate, unii către alții, toți împotriva tuturor, transformând pavajul într-un covor lipicios și colorat. Este un haos dulce, fascinant și absolut memorabil.

O tradiție care a învins dictatura franchistă

Ceea ce face acest carnaval și mai special este istoria sa. În timpul dictaturii lui Franco, când măștile și carnavalele au fost interzise în toată Spania, locuitorii din Vilanova i la Geltrú au sfidat ordinul, continuând să sărbătorească sub masca „Festivalurilor de Iarnă”. Un fel de Moș Gerilă care exista și la noi pe vremea comuniștilor, pentru ca tradițiile să nu dispară. Această rezistență a transformat evenimentul, pe lângă distracția obișnuită pentru mari și mici, într-un simbol al identității și libertății locale.

Orașul și locuitorii își iau măsuri de siguranță

În această zi, deși veselia, muzica și zahărul sunt în exces, centrul orașului arată ca la un asediu. Magazinele își tapetează vitrinele cu cartoane mari și rezistente, pentru ca bombonele aruncate să nu spargă vitrinele.

Participanții care nu au costum de Carnaval, aleg haine la care sunt dispuși să renunțe sau care se spală foarte ușor. Ochelarii de protecție (chiar și cei de schi) nu sunt o idee rea nici ei în timpul bătăliei cu bomboane.