STUDIU | Hrana viitorului, tot mai săracă în nutrienți / Cum reduce dioxidul de carbon calitatea alimentelor

Adaugă G4Food ca sursă preferată în Google

Deși culturile agricole par mai bogate ca niciodată, cercetătorii trag un semnal de alarmă: creșterea nivelului de CO2 din atmosferă scade drastic densitatea nutrițională a plantelor. Ceea ce mâncăm astăzi nu mai are aceeași valoare biologică pe care o avea hrana generațiilor trecute, scrie Mediafax.

O degradare silențioasă, dar extrem de periculoasă a hranei viitorului

Conform unei analize publicate în jurnalul Global Change Biology, care a monitorizat 43 de tipuri de culturi (printre care grâul, orezul și soia), nutrienții esențiali sunt în declin. Din anii ’80 și până în prezent, nivelurile de proteine, fier și zinc au scăzut în medie cu 3,2%.

„Mâncăm aceleași alimente ca bunicii noștri, dar primim mult mai puțini nutrienți”, explică profesoara Kristie Ebi.

Mecanismul din spatele fenomenului/ Studii

Cercetătorii au identificat două procese principale prin care excesul de dioxid de carbon sabotează calitatea hranei:

1. Efectul de diluție: CO2-ul acționează ca un stimulent de creștere, făcând plantele să se dezvolte mai rapid și să producă mai multe zaharuri (carbohidrați). Totuși, cantitatea de minerale absorbită din sol rămâne aceeași, rezultând o concentrație mult mai mică de nutrienți raportată la volumul plantei.

2. „Lenea” metabolică a stomatelor: În prezența abundentă a dioxidului de carbon, plantele își închid parțial porii (stomata). Acest lucru reduce circulația apei prin plantă, ceea ce înseamnă că mai puține minerale esențiale sunt transportate de la rădăcină către părțile consumabile.

Cifre alarmante când vorbim de sănătatea omenirii

Deși o scădere de 3,2% poate părea minoră la prima vedere, aceasta are potențialul de a declanșa o criză umanitară pentru populațiile deja vulnerabile:

• Deficiența de zinc: Ar putea afecta suplimentar 175 de milioane de oameni.

• Lipsa fierului: Aproximativ 1,4 miliarde de femei și copii riscă să piardă o porție critică de fier din dietă, agravând riscurile de anemie și probleme de dezvoltare.

• Efecte în lanț: Scăderea calității hranei poate duce la complicații severe în sarcină, întârzieri cognitive la copii și o creștere a ratei mortalității în regiunile unde dieta este bazată exclusiv pe cereale.

Paradoxul este așadar că în timp ce plantele devin mai „eficiente” în a procesa carbonul, prețul plătit de umanitate este o degradare subtilă, dar constantă, a fundamentului sănătății noastre: alimentația.