Este de dorit atunci când alegem un ulei de măsline, acesta să fie extravirgin autentic și de calitate. Cătălin Adam, fondator al brandului Eliada ne-a răspuns la întrebările ce sunt pe buzele tuturor consumatorilor de ulei de măsline.
Uleiul de măsline extravirgin este adesea considerat „aurul lichid” al dietei mediteraneene, dar pentru a ne bucura de toate beneficiile sale, este esențial să știm cum să alegem un produs de calitate. Din păcate, nu toate uleiurile de pe rafturi sunt ceea ce par. Iată cum îți poți da seama dacă uleiul pe care îl cumperi este cu adevărat superior.
Primul semn al unui ulei de calitate este ambalajul. Uleiurile extravirgine ar trebui să fie vândute în sticle de sticlă închisă la culoare sau în canistre metalice. Aceste ambalaje protejează conținutul de lumină, un factor care poate altera gustul și calitatea uleiului. Evită uleiurile ambalate în plastic transparent – permit trecerea luminii și aerului, accelerând procesul de oxidare.
„Evitați uleiurile extravirgine ambalate în plastic, lumina pătrunde mai ușor prin aceste ambalaje, iar dopurile permit aerului să treacă. Cu cât uleiul este mai de calitate, cu atât ambalajul va fi și el mai calitativ. În cazul în care există posibilitatea de a gusta uleiul, trebuie să fim atenți ca acesta să nu aibă niciun miros sau gust neplăcut, cum ar fi oxidat, rânced, de mâl, de vegetale putrezite etc. Un ulei de calitate va avea un miros proaspăt, de codiță de roșie sau de fân proaspăt tăiat. De asemenea, un ulei de calitate are gust și amar și pungent, un picant care se simte în partea superioară a faringelui. Uleiurile fade, fără gust sau miros nu sunt uleiuri de calitate sau nu sunt extravirgine”, a declarat Cătălin Adam, fondator al brandului Eliada.
Dacă ai ocazia să-l guști, fii atent la miros și aromă. Un ulei extravirgin de calitate are un miros proaspăt, adesea asemănător cu cel al codiței de roșie sau al fânului proaspăt. Gustul trebuie să fie echilibrat între amar și picant – o senzație care se simte ușor în partea superioară a gâtului. Uleiurile fără gust, miros, sau cu note de rânced, mâl sau vegetale putrezite nu sunt extravirgine și ar trebui evitate.
Eticheta oferă multe indicii despre calitate:
/https%3A%2F%2Fg4food.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F06%2F502584400_1218098546777470_2610318218052503312_n.jpg)
Sursa foto: Facebook Eliada
Pentru a fi clasificat ca „extravirgin”, un ulei trebuie să treacă două tipuri de analize: una chimică (pentru aciditate, peroxizi, ceruri etc.) și una organoleptică (gust, miros). Un ulei fără miros și gust, chiar dacă are parametri chimici corecți, nu poate fi considerat extravirgin.
Grecia produce unele dintre cele mai apreciate uleiuri extravirgine, în special datorită soiurilor locale și condițiilor climatice. Deși Spania este cel mai mare producător, Grecia este lider la exporturi de ulei extravirgin. Uleiurile grecești sunt recunoscute pentru gustul intens și conținutul ridicat de polifenoli. Totuși, alegerea unui ulei bun ține și de preferințele personale și de modul în care vrei să-l folosești – pentru salate, pește sau carne.
„Grecia are atestate peste 80 de soiuri, Spania peste 150, iar Italia peste 300. Tipul măslinei, momentul recoltării, precum și modul în care este extras uleiul (modul de spargere a măslinei, timpul de malaxare, procedeul de extracție – presare sau centrifugare) duc la obținerea unui ulei cu anumite proprietăți chimice sau organoleptice”, a menționat el.
Depozitează uleiul la răcoare, la întuneric, în sticle de sticlă închisă sau recipiente metalice. După deschidere, ideal este să fie consumat în maximum o lună, pentru a evita oxidarea. Evită frigiderul – sub 12°C, uleiul începe să se solidifice. Pentru păstrare mai îndelungată după deschidere, poți folosi ambalaje moderne de tip pouch cu robinet, care limitează contactul cu aerul.
„În ambalajele tradiționale, sticla sau tabla, uleiul extravirgin se păstrează bine până la 2 ani, dacă este stocat corespunzător și nu a fost deschis”, a specificat Cătălin Adam.

Sursa foto: Facebook Eliada
Căldura, lumina și aerul sunt principalii inamici ai uleiului de măsline. Expunerea prelungită la aceste elemente grăbește oxidarea și degradează gustul. În timp, orice ulei se deteriorează, de aceea este recomandat să consumi uleiuri produse recent și să le păstrezi corect.
„Principalul inamic este căldura. Ținut în căldură și în contact cu aerul, uleiul oxidează și se depreciază. Nu imediat, ca laptele, dar într-o perioadă de 20-30 de zile se simt efectele. Apoi lumina. Lumina schimbă culoarea și determină reacții chimice de oxidare. Aerul este un alt inamic, chiar ținut în întuneric și la rece, un ulei va oxida și se va râncezi. Putem feri uleiul de acești inamici prin folosirea ambalajelor speciale. De timp, însă, nu îl putem proteja”, a explicat el.
Un ulei de măsline extravirgin autentic este rezultatul unei combinații între soiul măslinelor, metodele de procesare și condițiile de depozitare. Citește cu atenție eticheta, alege ambalaje potrivite și, cel mai important, folosește-ți simțurile. Un ulei bun nu doar că adaugă gust preparatelor, ci aduce și reale beneficii pentru sănătate.
Sursa foto: Facebook Eliada
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți