Într-o dimineață de sâmbătă din octombrie, Fête du Ventre din Rouen este în plină desfășurare. Strada principală, Rue Jeanne d’Arc, este plină de tarabe unde negustorii îmbrăcați în șorțuri roșii oferă cuburi de brânzeturi Neufchâtel și Camembert, iar măcelarii cu șepci tradiționale pun cârnați negri pe cântar. Aerul este plin de aromele scoicilor la grătar, burgerilor sfârâind și brânzeturilor intense. Pe Place du Vieux Marché, o trupă de samba se pregătește să defileze pe străzile orașului pentru a sărbători această festivitate culinară, ajunsă anul acesta la a 25-a aniversare, relatează publicația The Guardian.
În 2021, Rouen a fost declarat „oraș al gastronomiei” de UNESCO, în semn de recunoaștere pentru angajamentul său față de dezvoltarea durabilă, agricultura ecologică și produsele de calitate. Acest titlu este purtat cu mândrie de către oraș, mai ales în weekendul festivalului. Tarabele din piață sunt decorate cu sloganuri și sigle care atestă că produsele sunt ecologice, locale și recunoscute de organismele guvernamentale ce protejează originea geografică.
Această sărbătoare este doar un exemplu al valorii pe care francezii o acordă culturii lor gastronomice, protejând gusturile, produsele și meșteșugurile împotriva invaziei corporative globale. În Franța, numeroase sisteme protejează diversitatea și autenticitatea culinară, de la cooperative locale și festivaluri de tradiție până la „confrerii” – bresle unde veterani în uniforme și cu medalii pregătesc preparate emblematice, precum o omletă uriașă pentru 2.000 de persoane.
În Normandia, brânza este una dintre cele mai prețuite produse. „Este important să apărăm terroir-ul”, spune negustorul de brânză Daniel Bourgeois, explicând rolul vacilor în tradiția normandă. Terroir-ul – un termen fără echivalent în engleză sau română – este combinația unică de condiții care conferă unui produs gustul său autentic, un amestec de topografie, geografie, sol și climat.
Cooperative care protejează fermierii de prețurile impuse de marile lanțuri de distribuție
Printre cei care păstrează moștenirea culinară a Normandiei se numără Pascal Grosdoit, președintele asociației La Normande à la Table des Chefs, care susține fermierii crescători ai vacii La Normande. „Astăzi, trebuie să asigurăm autonomia alimentară, să putem oferi hrană de calitate, nu orice fel de hrană”, afirmă Grosdoit. Asociația preferă să-și distribuie carnea prin măcelării și restaurante, evitând supermarketurile. „În Franța, avem un sector de catering puternic și obișnuim să luăm masa în oraș la prânz”, explică el.
În Franța există și un sistem solid de cooperative care protejează fermierii de prețurile impuse de marile lanțuri de distribuție. Unele produse sunt recunoscute prin denumirea de origine controlată (AOC) sau denumirea de origine protejată (AOP), desemnări care atestă că produsele au o origine geografică specifică și respectă reguli stricte de producție. În Franța, aproximativ o treime din ferme produc cel puțin un produs AOC, un sistem care le permite fermierilor să își mențină activitatea și să fie competitivi.
Cu toate acestea, nu toți producătorii aleg să respecte criteriile AOC. Un exemplu este Bruno Lefebvre, un producător de brânză din Rue Jeanne d’Arc, care a decis să nu facă parte din AOP pentru brânza Neufchâtel, dorind să păstreze metodele tradiționale de producție. „Brânza mea reprezintă o fermă de familie și tradiție. Toate brânzeturile noastre sunt realizate manual, cu 100% lapte provenit de la vazi din rasa La Normande”, spune el.
În afara rețelelor oficiale care clasifică și protejează produsele, Franța are numeroase confrerii, grupuri informale care promovează moștenirea culinară. Unele festivaluri alimentare includ parade ale acestor confrerii, precum Fête de la Dinde, unde o turmă de curcani defilează anual prin satul Licques. În fiecare an, de Paște, orașul Bessières găzduiește Festivalul Omletei Uriașe, unde peste 5.000 de oameni savurează o omletă pregătită din 15.000 de ouă într-o tigaie uriașă.
„Să apărăm produsul. Pur și simplu, să apărăm produsul”, spune Monsieur Picard, marele maestru al Confreriei de degustători din Vallée de l’Yeres, rezumând perfect scopul comunității franceze de a-și apăra tradițiile culinare și valorile locale.